La fabrică, numele de familie al lui Savelie stârnea adesea glume printre bărbați. Ba chiar și femeile nu se abțineau, mai ales când îl auzeau pentru prima dată.

La uzină, pe numele de familie al lui Theodor bărbații făceau mereu glume. Și femeile, evident. Mai ales când îl auzeau prima oară.
Așa s-a întâmplat și într-o dimineață, când la poarta fabricii a apărut o paznică nouă, femeie la vreo patruzeci de ani. Când l-a văzut pe Theodor și a citit pe legitimație numele lui de familie, a zâmbit larg.

Aoleu! Spiridușu! Chiar există oameni cu așa nume de familie?
Păi doar vezi și tu, i-a răspuns Theodor, trecând pe tu din prima, fiindcă părea o lecuță mai tânără ca el. Și încă mai cum
Dar cum de ați ajuns la voi în familie cu așa o minune de nume? a continuat femeia, tot mai curioasă. Spiridușu, serios?

Pe Theodor îl amuzau astfel de discuții și deja știa cum să iasă din ele cu glume:
Se zice că străbunica mea, vreo nu știu a câta la rând, a avut o mică aventură cu un spiriduș de prin pod. Și ce să vezi, a rămas cu urmaș așa a apărut numele la noi în neam.

Femeia, în loc să râdă ca lumea, s-a strâmbat de parcă tocmai băuse zer amar și Theodor a izbucnit în râs:
Pe bune vorbiți? a șoptit ea, cu ochii măriți.
Clar că da, a continuat el, râzând. De la străbunica aia am moștenit toți Spiridușii din neam niște puteri paranormale. Așa că mai bine nu mă superi, dragă. Că dacă mă enervez, mă fac spiriduș peste noapte la tine și nu te las să dormi!

După gluma asta, paznica l-a privit pieziș cu un aer grav:
Nu mă speria! Că și la spiriduși pot găsi leac! Hai, treci înainte și lasă lumea să intre

Seara, la plecare, aceeași paznică, numai ce-l vede pe Theodor, puf, se-ncruntă toată.
Ia zi, dragă, de ce ești așa posomorâtă? o întreabă el, mucalit.
Nu-s nici un dragă, cheamă-mă Anisia Gheorghiță! i-a tăiat-o ea scurt. Și nu te mai holba așa la mine, treci odată!
Ei, am pus-o, și-a zis Theodor. Cred că mi-am găsit beleaua. Nu-i cu glume femeia

A doua zi nu era de serviciu la poartă, dar la masa de prânz, în cantină, hop și Anisia Gheorghiță direct la masa lui. Se așază și, cât el răvășea piureul de cartofi și chiftelele, îi șoptește:
Zi drept, Spiridușu! Noaptea trecută ai fost la mine?

Theodor aproape că s-a înecat cu apă de așa acuzație.
Poftim? se bâlbâie, trecând prudent pe dumneavoastră. La ce vă referiți?
Nu te mai da la întors, Spiridușu! Ai zis tu ieri să nu mă stric cu tine, că vii spiriduș peste noapte Și?? Cine mă trăgea de picior la miez de noapte?

Cuuu-m adică? întreabă Theodor cu ochii cât cepele.
Exact cum auzi! Abia ațipisem când simt așa, cineva îmi trage plapuma. Și de degetul de la picior poc! Era să paralizez de frică!
Stați, doamnă Anisia… ce vorbe sunt astea? Chiar credeți că eu am intrat pe geam la dumneavoastră să vă trag de picioare?
Nu contează pe unde ai intrat. Am simțit clar mâna ta! Sau cine altcineva să fie?
Dar poate a fost fostul dumneavoastră soț, na? zice Theodor, panicat.
Ce soț? De cinci ani sunt divorțată! A fost clar, tu ai fost, altă explicație n-am!
Dar v-am zis ieri, era o glumă! Toată lumea râde la ea, numai dumneavoastră
Ei, bine ai ajuns! îl săgetează cu priviri. Din cauza ta n-am închis ochii toată noaptea. Cum adormeam, cum începea parade de zgomote în perete!

Asta-i de la oboseală, încearcă Theodor s-o liniștească. Pe cuvânt dacă am trecut pe la dumneavoastră
Doamna Anisia dădu însă dezaprobator din cap:
Nu, Spiridușule Nu mă duci tu cu vorba. Tot trebuie să-ți asumi ce-ai pornit.
Să-mi asum ce?
N-am aflat eu azi că ești burlac?
Și?
Și deci diseară vii cu mine acasă! Cine să te certe, nu?
Poftim?! Ce vreți să spuneți?
Vreau să stea cineva de pază la mine, pe timp de noapte. Să alungi vreo rudă de-a ta, cum ai zis, spiridușii! Eu nu mai pot dormi pe întuneric și pe lumină nu adorm

Am înțeles dă Theodor din cap resemnat, căci cu Anisia Gheorghiță nu-i de glumit. Și la cât să vin?
Imediat ce ieși din tură! Mergem împreună, să nu te răzgândești. Te hrănesc, te așez, la nouă te trezesc și faci de pază la patul meu!
Ce să zic? După noaptea aia, Theodor de la Anisia Gheorghiță nu s-a mai dat dus. Că femeia nu era rea: un pic spăimoasă, ce-i drept, și cam iute la mânie, dar grijulie și, lucru bizar, chiar drăguță. Și ce să vrea un bărbat de la o femeie, dacă nu drăgălășenie și înțelegere? În rest, să fie sănătoși totul bine!

Please rate
Group News
La fabrică, numele de familie al lui Savelie stârnea adesea glume printre bărbați. Ba chiar și femeile nu se abțineau, mai ales când îl auzeau pentru prima dată.