La facultatea de medicină militară preda o doamnă doctor, doamna Ileana Musteață. Toată viața a lucrat ca pediatru la spitalul de copii din Chișinău. Și tare interesantă poveste avea să ne spună. Copiii ei le-au încercat pe toate rând pe rând, au trecut prin toate bolile copilăriei, de parcă era concurs de imunitate. Iar soarta îi juca feste doctoriței, căci, deși ea era medic, ai ei mereu se pricopseau cu cine știe ce virus sau microb. Se jură că deja nu știa ce să mai inventeze ca să-i vindece, atât de des se îmbolnăveau. De altfel, micuții erau veseli și energici, numai că nu scăpau de răceli.
Bineînțeles, ea ținea la igienă, ca o gospodină serioasă: ajungea acasă, direct la duș, se schimba, spăla mâinile de atâtea ori că până și săpunul obosea. Și totuși, prichindeii se pricopseau tocmai cu bolile acelea de care se ocupa ea la spital, iar dacă apărea vreo caz mai complicat, era clar că și acasă cineva tușește sau face febră două zile mai târziu. Vitaminele? Parcă le lăsau cu poftă de dulciuri, nu sănătoși. Aerul rece și sportul? Doar mai sprinteni i-au făcut, nu și mai imuni. Așa că mama-doctor a ajuns la capătul răbdării.
Până într-o zi, când Ileana a avut o gardă de-ți picau ochii-n gură, atâta alergătură și stres. Simțea că dacă mai vine acasă și iar găsește copilă cu nasul curgând sau tuse de tractor, își ia lumea-n cap. Dar a făcut ceva diferit în loc să se aventureze direct acasă, a intrat la cinema-ul Patria să vadă filmul cu Indiana Jones. După două ore de urmărit șarlatanii și comorile ascunse, s-a dus acasă cu un amestec de vinovăție și bucurie. Surpriză: pruncii săreau de colo-colo ca niște țapi, sănătoși tun!
Altă dată, tot așa, după o zi complicată, s-a oprit la Maria, prietena din copilărie, unde a băut un ceai de tei cu fursecuri de casă și au râs amândouă de bancuri până le-au dat lacrimile. Iarăși, copiii nu s-au îmbolnăvit!
De atunci, a transformat asta într-un ritual după serviciu, oricât de greu îi era, nu se grăbea acasă, chit că o așteptau vase nespălate și teme de verificat. O lua prin parcul Ștefan cel Mare, unde mirosea a liliac și peluza era plină de copii fericiți. Se așeza pe o bancă, asculta fântânile și zumzetul orașului, iar când simțea că s-a limpezit, abia atunci pornea spre blocul ei de pe strada București.
Și uite-așa, copiii ei n-au mai avut nimic! Doctorița a tras concluzia nu toți microbii vin cu halatul de la spital, ci și cu gândurile negre și poverile pe care le aducem acasă. Cumva, problemele și stresul contaminau atmosfera mai abitir decât orice virus. Și uite că simplul obicei de a schimba starea asta pe drum, de a respira un pic de aer sau de a râde cu o prietenă, a făcut minuni în sănătatea familiei ei.
Morala? Când vă apasă o zi grea sau o întâmplare urâtă, n-o luați de-a dreptul spre cei dragi, cu tot norul deasupra capului. S-ar putea să le transmiteți fără voie o infecție informațională, de zici că-i virus. Mai bine faceți o plimbare, râdeți de ceva, vedeți un film cu aventuri ori vă opriți două minute lângă fântâna arteziană, să vă resetați. Cercetătorii or fi având ei explicațiile lor, dar orice român știe: nimic nu e mai sănătos decât o gură de aer curat, un banc bun și un dram de bucurie înainte de a intra în casă!
