Ionela a revenit de la maternitate și în bucătărie a găsit un al doilea frigider.
Ăsta e al meu și al mamei, nu-ți pune tu mâncarea ta aici, i-a anunțat soțul.
Ionela a deschis ușa apartamentului cu umărul, ținând strâns în brațe pătuțul în care dormea micuțul Dragoș. Vântul rece de octombrie reușise să se furișeze sub haina ei, așa că acum nu dorea decât căldură, liniște și pace.
Spitalul rămăsese în urmă, iar în față o aștepta casa apartamentul pe care îl moștenise de la bunica ei și pe care îl trecuse pe numele ei înainte de nuntă. Fiecare colț îi era cunoscut, fiecare crăpătură din tavan îi amintea de trecut. Aici ar fi trebuit să se simtă în siguranță.
Mihai a intrat primul, și-a scos pantofii și și-a aruncat geaca pe podeaua holului. Ionela a pășit peste prag și s-a oprit brusc. Ceva nu era în regulă. Aerul mirosea ciudat nu a parfumul ei, nu a crema ei de mâini. Un miros înflorat, amestecat cu ceva ascuțit și neobișnuit.
Hai, nu sta în prag, a aruncat Mihai fără să se uite în urmă.
Ionela și-a scos pantofii și a mers încet pe coridor. În sufragerie era semi-întuneric, iar pe canapea zăcea o pernă necunoscută, brodată cu trandafiri. Pe măsuța de cafea era un vazon cu flori artificiale sigur nu fusese acolo cu o săptămână înainte.
În bucătărie a auzit zornăitul de vase. Lângă plită stătea Mariana, soacra, în șorț, amestecând entuziasmat ceva într-o oală. Părul îi era aranjat cu grijă, la gât purta un colier de perle, pe buze avea ruj ca și cum s-ar fi pregătit pentru o recepție, nu să-și întâmpine nora venind de la maternitate.
Ah, Ionela! În sfârșit! a strigat Mariana fără să se miște de la oală. Îmi arăți pruncul? Haide, adu-l repede, să-l văd!
Ionela a făcut un pas înainte dar privirea i-a rămas blocată pe ceva din colțul opus: ceva mare și strălucitor. Lângă vechiul frigider, care stătuse acolo ani de zile, apăruse unul nou argintiu, cu etichete de fabrică și încă acoperit cu folie pe mânere.
Ăsta de unde e? a întrebat Ionela, derutată, privind-o pe soacră.
Aceasta s-a întors, și-a șters mâinile în șorț și a zâmbit ca și cum tocmai i-ar fi făcut o surpriză.
L-am cumpărat! Mihai a venit cu noi, am ales unul bun, spațios. Acum o să fim ordonați în bucătărie. Trebuie să mâncăm sănătos, mai ales când ai un copil mic. Înțelegi, nu?
Cu noi? a replicat Ionela. Cu cine?
Păi cu mine, firește! a răspuns Mariana, lovind ușor cu polonicul. De acum o să stau și eu aici, să vă ajut. Credeam că ți-a spus Mihai.
Sângele i s-a retras din obraji. Dragoș a început să se foarbă în brațele ei, iar Ionela l-a strâns și mai tare.
Mihai? l-a chemat ea, întorcându-se spre ușă.
Bărbatul tocmai intra în bucătărie, cu două pungi de cumpărături în mână. Arăta obosit, privirea îi era absentă.
Ce e?
Mama ta spune că de acum o să locuiască aici?
Mihai a încuviințat, de parcă ar fi vorbit despre faptul că s-a terminat pâinea.
Da, normal. Ai nevoie de ajutor. Mama a acceptat să se mute aici pentru o vreme, până te revigorezi.
Pentru o vreme? Ionela și-a încruntat fruntea. Și frigiderul?
A, ăla. Da. Mihai a lăsat pungile pe masă și și-a frecat nasul. L-a cumpărat mama, ca să fie mâncarea ei separată. Știi, are regim alimentar special.
Regim alimentar special, a repetat Ionela încet. În apartamentul meu.
Ionela, nu începe din nou. Sunt obosit. Mama vrea doar să ajute, iar tu faci caz.
Mariana a deschis cu încredere noul frigider și a început să scoată cumpărăturile. Ionela a urmărit-o: iaurturi, brânză, sticle cu etichete, legume în cutii.
Vezi? a închis Mariana ușa frigiderului. Acum fiecare are locul lui. Și nimeni nu deranjează pe nimeni.
Ionela a vrut să spună ceva, dar Dragoș a început să plângă. Trebuia hrănit, schimbat, liniștit. Capul îi pulsa de oboseală, nu mai avea putere pentru discuții. Toate întrebările au rămas în aer.
Du-te, du-te, dă-i de mâncare, a făcut Mariana cu mâna. Eu pun ordine aici.
Ionela a părăsit bucătăria și a intrat în dormitor. Și acolo ceva se schimbase. Pe comodă erau lucruri străine cremă de mâini, sticluță de parfum, perie de păr. Pe scaun era aruncat un halat de baie care, evident, nu era al ei.
Mihai, l-a chemat ea în șoaptă, așezându-se pe pat.
Bărbatul a apărut în ușă.
Ce mai e?
De ce sunt lucrurile mamei tale în dormitorul nostru?
Doarme pe canapea în sufragerie, dar și-a pus lucrurile aici ca să nu stea prin hol. Ce contează?
Contează că ăsta e apartamentul meu.
Mihai a oftat, de parcă Ionela ar fi făcut caz din nimic.
Ionela, las-o baltă. Mama vrea să ajute, iar tu te legi de orice fleac. Ai prefera să fii singură cu copilul? Fără ajutor?
Ionela n-a spus nimic. Dragoș sugea lapte, iar în mintea ei se învârteau gânduri tot mai neliniștitoare. Cum se putuse întâmpla asta? Plecase de acasă la maternitate și se întorsese unde? Într-un cămin unde fiecare avea frigiderul lui și propriile reguli?
Când Dragoș a adormit, Ionela l-a așezat cu grijă în pătuțul de lângă fereastră. Era timpul să afle ce se întâmpla. S-a întors în bucătărie.
Mar
