Îți vei găsi norocul. Nu e nevoie să te grăbești. Fiecăruia îi vine vremea lui.
Să-ți spun o poveste despre o fată pe nume Florina știai că în fiecare an pe la sfârșit de decembrie, înainte de Anul Nou, ea avea o obicei cam neobișnuit? Se ducea mereu la o ghicitoare, așa era tradiția ei. Cum Florina locuia în Chișinău, era simplu să găsești o ghicitoare nouă, doar nu duci lipsă de oferte.
Treaba este că Florina era singură. Oricât încerca să-și găsească un băiat serios, nimic nu mergea. Parcă toți băieții buni dispăruseră de mult
Anul acesta îți vei întâlni norocul! a declarat solemn ghicitoarea cu ochii negri, privindu-se în globul ei de cristal.
Da unde, unde îl găsesc? a întrebat Florina nerăbdătoare. Mereu mi se spune același lucru! Trec anii și tot singură rămân.
Mi s-a spus că sunteți cea mai tare ghicitoare din oraș, așa că vreau să-mi spuneți exact unde îl găsesc! Dacă nu, vă fac reclamă inversă a amenințat Florina.
Ghicitoarea făcu ochii mari, înțelegând că n-o să scape ușor de fata asta, și dacă nu-i spunea ceva, urma să stea acolo până seară, blocând toată coada de curioși.
În tren îl vei întâlni! a zis în cele din urmă cu ochii închiși. Îl văd un blond înalt, tare chipeș. Parcă-i desprins din povești
Vai, ce fain! s-a bucurat Florina. Dar în ce tren și când?
Chiar înainte de Revelion! a continuat ghicitoarea, zâmbind. Mergi la gară. Inima ta îți va spune unde să iei biletul
Mulțumesc! a zis Florina fericită.
A ieșit rapid din bloc, a chemat un taxi și a zburat spre Gara din Chișinău. La ghișeul de bilete, entuziasmul i-a cam trecut. S-a uitat la orar, n-avea nici cea mai vagă idee unde să meargă
Spuneți odată! casierița a scos-o din visare.
Iași Pe treizeci decembrie. Vagon de dormit, a spus bâlbâit Florina.
Își imagina deja cum stă într-un compartiment călduros, bea ceai, și deodată ușa se deschide intra el, viitorul ei soț
Ajunsă acasă, Florina a început să-și pună în grabă lucrurile esențiale în bagaj. Trenul pleca târziu seara
Nu se gândea deloc la consecințe. Ce făcea singură, în noaptea de Revelion, într-un oraș străin? Voia doar să se împlinească ce i-a spus ghicitoarea.
Era tare greu să simtă că nu contează pentru nimeni. Sărbătorile o apăsau cel mai tare. Toți erau cu familiile, pregăteau masa pentru Anul Nou, cumpărau cadouri. Numai ea, nu
Peste câteva ore, Florina stătea în compartiment, savurând un ceai. Exact cum visase. Mai rămăsese doar ca prințul să intre pe ușa întredeschisă.
Bună sănătate! a salutat o bunică, aruncând un geamantan mare pe patul din față. Unde-i locul doi?
Aici a clipit Florina derutată, arătând către patul de vizavi. Sigur nu ați greșit vagonul?
Nu, scumpă, nu am greșit, a zâmbit bătrâna și s-a așezat la locul ei liber.
Scuzați, permiteți să trec, a murmurat Florina. Acum realiza că făcuse o prostie. Vreau să cobor! M-am răzgândit!
Așteaptă să pun geanta sus, a zis bunica, neștiind ce se întâmplă.
Gata Am pornit, a oftat Florina. Ce fac acum?
De ce vrei să cobori așa brusc? Ai uitat ceva? a întrebat femeia.
Florina s-a întors cu fața la fereastră, ignorând întrebarea. Știa că femeia nu avea nicio vină, totul era din vina ei și n-avea rost să fie supărată pe altcineva.
Între timp, Maria Balica a scos din geanta ei niște plăcinte calde, de casă, și a început să o servească pe Florina.
Am fost la fată în vizită, i-a spus Florinei. Acum mă grăbesc înapoi acasă, vine băiatul meu cu logodnica, întâmpinăm împreună Anul Nou.
Ce noroc Eu probabil Anul Nou îl petrec pe la gară, a zis Florina cu tristețe.
Vorba după vorbă, Florina a avut curajul să-i povestească totul bătrânei despre aventura ei.
Fetiță dragă! Nu mai umbla la șarlatani! a râs bunica. Norocul tău vine. Nu te grăbi. Toate la timpul lor
A doua zi, Florina a coborât pe peronul unui oraș pe care nu-l mai văzuse. A ajutat-o cu amabilitate pe bunica să coboare și s-a oprit, neștiind ce să facă mai departe.
Mulțumesc, Florina! La mulți ani, să ai parte de tot ce-i mai bun! i-a urat Maria Balica.
Și dumneavoastră, a zâmbit trist Florina.
Femeia s-a uitat la ea, dorind să îi ridice moralul. Știa că să întâmpini Anul Nou la gară nu e chiar ce și-ar dori cineva.
Florina, hai cu mine acasă! a propus ea, hotărâtă. Împodobim bradul, facem masă de sărbătoare
Cum să vin? Nu-i frumos s-a rușinat Florina.
Dar e frumos să stai pe la gară? a zâmbit bunica. Hai, nu se discută, vii cu mine!
Florina până la urmă a acceptat invitația. Maria Balica avea dreptate, afară viscolea de rupea. Ce sens avea să stea pe la gară?
Alexandru și Miruna sunt deja acasă, a spus Maria, veselă.
Alexandru a văzut de la fereastră cum a ajuns mama cu taxiul. Era deja la lift, să-i ia geanta grea din mâini.
Sărumâna, mamă dragă. Și nu ești singură, uite, avem oaspetă. Este fiica unei prietene din tinerețea mea, Florina, a spus zâmbind către fată.
Excelent, a spus Alexandru. Intră cu drag, Florina.
Fata s-a uitat la băiatul blond, înalt, și a înroșit imediat. Era imaginea din visul ei din tren! Norocul se ținea de șotii
Unde e Miruna? a întrebat mama.
Mamă, Miruna nu mai e, și nu vreau să vorbim despre asta. Bine? a spus Alexandru, puțin mâhnit.
Bine s-a pierdut Maria.
Seara, au stat toți la masă, au povestit, au petrecut împreună trecerea dintre ani.
Florina, cât ai să stai la noi? a întrebat Alexandru, punând salată în farfuria ei.
Plec mâine dimineață, a zis ea, cu o urmă de melancolie.
Nu voia deloc să plece din casa asta caldă și plină de voie bună. Florina simțea de parcă îi cunoaște pe toți de o viață întreagă.
Nu pricep de ce te grăbești! s-a indignat Maria. Stai puțin, Florina.
Chiar așa, Florina, mai rămâi! Mâine seară mergem la patinoar, e tare frumos. Nu pleca imediat, a rugat-o Alexandru.
Gata, m-ați convins! a zâmbit Florina. Rămân cu drag.
Următorul An Nou i-a găsit pe toți împreună: Maria Balica, Alexandru, Florina și micuțul Petru
Tu crezi în minuni de Anul Nou?
