Hai, mamă, intră, te așteptam, spune fiul, Laurențiu, iar nora, Iuliana, îi ia haina și îi întinde papucii soacrei. Zâmbetul Iulianei dispare brusc când vede ceva pe jos.
Maria trece în camera unde o așteptau musafirii, iar Iuliana îi arată discret lui Laurențiu urmele ude de pe gresie. Se privesc unul pe altul în tăcere, dar hotărăsc să nu aducă încă vorba despre asta.
Laurențiu și Iuliana aveau o bucurie mare de împărțit li se născuse de curând gemeni, iar copiii crescuseră destul încât să poată sărbători cu cei dragi acest nou început.
Maria, pensionară de câțiva ani, adusese hăinuțe tricotate de ea, cadou pentru nepoți, pentru că bani de cumpărat ceva de la magazin nu avea. Din această cauză nici nu voia să vină, sperând că va veni altădată, dar fiul și nora au insistat: mama trebuie să fie prezentă într-o zi ca asta.
Băieții fuseseră botezați Andrei și Sorin, iar Maria era tare bucuroasă de aceste nume: și soțul ei se chemase Sorin, iar tatăl ei fusese Andrei era fericită că fiul a continuat tradiția familiei la numele băieților.
Ce frumușei sunt, seamănă cu tine, Iuliano. Iar ăsta parcă-i leit Laurențiu! De fapt, nu mai știu care-i care, că-s trași parcă la indigo, Maria Ioana se învârtea pe lângă pătuț, încercând să-i deosebească, însă gemenii chiar semănau perfect.
Laurențiu și Iuliana râdeau cu poftă de bucuria, dar și de emoția Mariei, care încă nu-și putea stăpâni simțămintele.
După ce musafirii au plecat, și Maria Ioana s-a pregătit să plece. Noră-sa i-a făcut semn soțului, iar Laurențiu i-a propus mamei să rămână peste noapte:
Mamă, nu mai pleci? E târziu, autobuzul poate nu mai vine. Oricum, ne-ar prinde bine un ajutor cu copiii, trebuie să-i spălăm și să-i culcăm la timp.
Bine, dragă, cum vrei, a răspuns Maria.
A ajutat-o pe Iuliana să strângă masa, să spele vasele, după care au mers împreună să-i spele pe cei mici. Ce lumină avea Maria în priviri! Iuliana i-a pus în brațe pe Sorin și Maria s-a temut să nu-l scape, atât de mic părea.
Mamă, l-ai crescut pe Laurențiu fără să-l scapi vreodată! râde noră-sa.
Ehei, ce vremuri erau atunci, am uitat cum să țin un bebeluș în brațe, oftează Maria.
Iuliana i-l pune în brațe pe Andrei, iar băiatul adoarme instant, simțind parcă siguranța familiei. Iuliana îl legăna pe Sorin lângă ea.
Pentru Maria au pregătit o cameră separată să poată dormi liniștită, dar ea toată noaptea a stat cu urechea ciulită, să nu plângă cumva vreunul dintre copii. Atât de obosită a fost, că abia spre dimineață a adormit profund.
Dimineața, Iuliana pregătise deja micul dejun, iar copiii încă dormeau.
Unde-i Laurențiu? a întrebat Maria mirată, văzând-o doar pe noră.
Mamă, ia loc la masă, vine imediat Laurențiu, a asigurat-o Iuliana.
După câteva minute, Laurențiu s-a întors acasă cu o cutie mare în mână.
Mamă, ți-am adus ceva. Deschide! zâmbește fiul.
Maria Ioana desface cutia și descoperă o pereche de cizme noi. Rămâne fără cuvinte.
Copii, erau prea scumpe, nu pot să le primesc… spune Maria și abia se abține să nu plângă.
Nu-s mai de preț decât tine, mamă. Hai, probează-le și poartă-le sănătoasă, îi zâmbește fiul cu blândețe.
Maria probează cizmele, aproape nevenindu-i să creadă de unde au știut copiii că are trebuință de încălțăminte, căci vechile cizme se stricau de tot și bani de unele noi nu avea.
Deodată, un copil a început să plângă, așa că bunica, încălțată cu cizmele noi, s-a grăbit spre pătuț.
Mare noroc cu tine, mulțumesc! îi șoptește Laurențiu soției. Nici nu mi-aș fi dat seama singur…
Nu era nevoie de multă gândire; mama a venit ieri cu picioarele ude, m-am uitat la urmele de pe gresie și la cizmele foarte vechi de pe ea totul a fost clar. Pentru noi trei mii de lei nu sunt puțini bani, dar o să-i facem la loc. Pentru mama ta, însă, era imposibilă o asemenea sumă. Să le poarte cu drag! Iuliana îl îmbrățișează cu drag.
Iar Maria simțea un căldura aparte în suflet; poate de la cizmele noi, sau poate pentru că știa că este iubită și importantă pentru copiii ei.
Viața ne arată mereu că adevărata bogăție nu e în bunuri, ci în felul cum știm să avem grijă unii de alții, iar fericirea vine din gesturi mărunte, făcute din suflet.
