Intră, mamă, te așteptam, spune fiul meu, Cătălin, iar nora mea, Luminița, îmi ia paltonul și îmi întinde papucii de casă. Zâmbetul ei dispare deodată, chipul i se luminează de o mică grijă.
Am pășit în camera de zi unde așteptau invitații, iar Luminița mi-a făcut semn discret către podea. Atunci și Cătălin a văzut: urme umede pe parchet. Amândoi ne-am privit pentru o clipă, dar nu am zis nimic nu era momentul să facem vâlvă.
Cătălin și Luminița ne-au dat o veste minunată în urmă cu puțină vreme: în familia noastră au venit pe lume doi gemeni, iar acum, pentru că au mai crescut, au hotărât să adune toți oamenii dragi ca să sărbătorească acest moment.
Eu, Margareta, ieșită la pensie de câțiva ani, am adus cu mine câteva hăinuțe croșetate pentru micuți, făcute de mâinile mele. N-am avut bani să cumpăr ceva de la magazin, căci pensia nu-mi ajunge nici pentru strictul necesar. Îmi venea să nu mă duc, dar fiul și nora m-au convins: sărbătoare ca asta, unde să lipsească mama?
Băieții se numesc Vlad și Paul. M-am bucurat enorm de aceste nume, pentru că soțul meu a purtat numele Paul, iar tatăl meu Vlad. Fiul a dus mai departe tradiția numelor bărbătești din familie, ceea ce m-a înduioșat mult.
Ce drăguț e acesta, seamănă cu tine, Luminița Iar celălalt cu tine, Cătălin Off, cred că m-am încurcat, nu-i mai recunosc, parcă-s trase la indigo! mă învârteam printre pătuțuri și nu știam care-i Vlad și care-i Paul, căci seamană ca două picături de apă.
Cătălin și Luminița râdeau sincer, uitându-se la mine entuziasmul meu, dar și grija mea îi făcea să zâmbească.
Când invitații au început să plece, m-am pregătit și eu. Luminița s-a uitat la Cătălin, iar el mi-a zis:
Mamă, poate rămâi peste noapte; e târziu, poate nu mai e autobuz. Și o ajuți și pe Luminița cu băieții deseară trebuie să-i facem băiță și să-i punem la somn.
Bine, dragul mamei, cum spui tu, i-am răspuns.
Am ajutat-o pe Luminița să strângă masa și să spele vasele, după care am mers toți trei să-i spălăm pe micuți. Era atâta bucurie în ochii mei! Ea mi-a pus în brațe unul dintre băieți, iar eu tremuram toată, căci mi-era frică să nu-mi scape așa micuț și firav era.
Mamă, tu ai crescut odată un Cătălin și nu ai scăpat niciun copil pe jos! râdea nora mea.
Dar era demult, am uitat cum să țin un copil atât de mic în brațe, am răspuns din inimă.
Până la urmă, Luminița mi l-a pus în brațe pe Vlad, iar micuțul a și adormit, parcă simțind că e în siguranță la bunica. Pe Paul l-a legănat nora mea.
Mi-au pregătit o cameră separată să pot dormi bine, dar somnul nu voia să vină. Ascultam atentă, nu cumva să plângă Vlad sau Paul. M-a secătuit grija toată noaptea, așa că abia spre dimineață am ațipit.
Când m-am trezit, Luminița pregătise deja micul dejun și băieții încă dormeau.
Unde e Cătălin? am întrebat-o mirată, căci nu era cu noi în bucătărie.
Mamă, hai la masă, Cătălin apare imediat, m-a liniștit ea.
După câteva clipe, el a apărut cu o cutie mare în brațe.
Mamă, e pentru tine. Deschide! mi-a spus cu un zâmbet larg.
Când am deschis cutia, am găsit o pereche de cizme noi. Am rămas fără cuvinte.
Dragii mei, prea scumpe sunt, eu nu pot primi așa cadou, aproape să plâng am spus.
Nu-s mai prețioase decât tine, mamă. Încaltă-le cu bucurie și poartă-le sănătoasă, mi-a zis blând fiul meu.
Am încercat încălțările și nu-mi venea să cred De unde au știut că aveam nevoie? Cizmele mele vechi se dezlipiseră de tot, n-aveam bani nici să le duc la reparat, darămite să cumpăr unele noi.
Dintr-o dată s-a auzit un plânset din camera copiilor și am fugit la ei în cizmele cele noi, măsurându-mi pașii de parcă pluteam.
Ce noroc că ești tu, Luminița, îți mulțumesc! i-a spus Cătălin soției sale. Eu nu mi-aș fi dat seama
N-a fost greu de înțeles Mama ieri a venit cu picioarele ude. Am văzut urmele pe jos și cizmele cele vechi Pentru noi, 3.000 de lei moldovenești e mult, dar muncim și îi facem la loc. Pentru mama ta ar fi o avere. Să le poarte cu sănătate, l-a cuprins ea ușor.
Și n-am știut dacă mi-e cald de la cizmele noi sau de la bucuria că, și acum, copiii mei au nevoie de mine. Sufletul mi-a fost plin de recunoștință.
