Într-o gropiță de zăpadă, chiar lângă șoseaua spre Chișinău, au fost aruncați niște cățeluși abia născuți. Mai aveau de trăit doar câteva ore, dacă n-ar fi intervenit norocul la timp.
Piticii aceștia se chinuiau din răsputeri să supraviețuiască, lipindu-se unii de alții cât puteau, ca să nu-i prindă frigul moldovenesc. Azi dimineață, vestea a făcut turul internetului cu viteza luminii: lângă drum, direct pe zăpadă, cineva a lăsat un mănunchi de suflete cu boticuri ude.
Grămăjoară ghemuiți unul într-altul, micuții încercau să mai păstreze un pic de căldură, rezistând gerului crâncen. Deși calendarul zice că vine primăvara, la noi iarna încă te pândește la colț. În oraș, termometrul arăta 7°C, dar pe marginea drumului, simțeai și 10°C, dacă nu mai rău. Câte ore ar mai fi rezistat în culcușul lor improvizat de zăpadă?
Groapa din zăpadă era cam de douăzeci de centimetri adâncime. Sub trupurile lor gingașe, zăpada s-a topit un pic semn că stăteau acolo demult, încălzindu-se unul pe altul. Cu toate astea, soarta le-a surâs puțin. Patronul de la service-ul auto din apropiere, un anume Valentin, nu a putut trece nepăsător pe lângă ei i-a luat și i-a dus înăuntru. N-a mai știut apoi ce să facă, dar important e că nu i-a lăsat să piară sub cerul liber. Jos pălăria pentru Valentin a făcut o faptă demnă de toată admirația.
Au doar câteva săptămâni de viață.
Cinci suflețele trei băieței și două fetițe. Sau poate patru băieței și o fetiță cine le mai numără corect când lumea stă cu grijă pe cap? Valentin a sunat la vreo trei asociații de voluntari, dar nu s-a găsit nimeni disponibil să-i preia. Să îi duci la Adăpost? Ar fi o condamnare; sunt prea mici, abia două-trei săptămâni. Nici vaccin nu se poate face până la două luni.
Să-i duci direct la adăpost era ca și cum ai semna sentința. Au fost cazuri triste, nu vrem iar necaz. Nici la plasamente temporare cu supraveghere medicală nu s-au primit acolo, până de curând, au stat Frații Jderi, niște pui salvați de la parvoviroză.
Prima noapte au petrecut-o acolo, în service-ul auto. Valentin a verificat camerele video; a văzut clar: o femeie (dacă o poți numi așa, să fim serioși) a venit noaptea și i-a aruncat direct în zăpadă. A coborât din mașină, i-a lăsat acolo și a plecat înapoi la treburile ei, ca și cum ar fi abandonat niște cartofi stricați, nu vieți nevinovate.
Oare cum s-au simțit acești pui mici, despărțiți atât de brutal de mama lor și lăsați să înghețe? Numai Dumnezeu știe… Judecata Lui să fie asupra acestui om!
O să facem tot ce ne stă în puteri ca să găsim fiecărui suflet un cămin cald, cu oameni cu suflet. Căci merită și ei o șansă la viață și la iubire nu doar la căldură materială, ci și la cea omenească.
