Într-o adâncitură de zăpadă de lângă șoseaua ChişinăuHîncești, zac abandonate câteva pui de câine nou-născuți. Le mai rămăseseră doar câteva ore din viață.
Micile ghemotoace se agățau unele de altele, încercând să adune în trupurile lor firave orice picătură de căldură și să reziste înghețului. În dimineața asta, vestea s-a răspândit fulgerător: chiar la margine de drum, pe zăpada întinsă, cineva le-a lăsat nemiloasă pe micuțe.
Puiuții s-au încâlcit grămadă, dornici să nu se stingă de frig, sperând într-o minune. Calendarul vorbește de început de martie, însă gerul băltește încă peste tot. În Chișinău, termometrul se opintește pe 7 grade, dar dincolo de oraș, pe drumul pustiu, frigul mușcă și mai tare, ajungând la 10, poate chiar mai jos. Cât ar fi reușit să mai ţină piept morţii în groapa lor de omăt?
Groapa din zăpadă avea cam douăzeci de centimetri adâncime. Sub corpurile lor, zăpada s-a topit uşor semn că acolo au zăcut ore în șir, încălzind locul cu ce avea sufletul lor. Dar soarta le-a întins mâna la timp. Patronul service-ului auto din apropiere, Mihai Țurcanu, nu a rămas indiferent: i-a luat pe toţi înăuntru, la cald. Nu ştia ce să facă mai departe, era bulversat, însă a înţeles că nu-i poate lăsa să moară în ger. Îi rămânem recunoscători lui Mihai pentru gestul său de omenie.
Puiuţii erau atât de mici
Cinci vieți. Trei băieţei și două fetiţe. Sau poate patru băieței și una singură fetiță nu se putea încă distinge cu siguranță. Mihai a sunat voluntarii din oraș, dar nimeni nu avea loc pentru atâția micuți. Să-i duci la adăpost ar fi echivalent cu o sentință: aveau abia două-trei săptămâni. Niciun vaccin nu se poate administra până la vârsta de două luni.
Dacă s-ar încerca cazarea lor într-un adăpost, ar fi de fapt o condamnare; riscul de boli e imens, iar șansele de supraviețuire, minime. Din păcate, experiența amară ne-a mai arătat astfel de situații în trecut. Chiar și la cazările verificate, cu asistență veterinară, nu îi poate primi nimeni de curând au fost tratați acolo și Maia și Doru, puiuți care au trecut prin parvoviroză.
Prima noapte micuții au petrecut-o în serviciul auto, la cald. Din înregistrările camerelor de supraveghere, Mihai a văzut că o femeie (greu să-i spui așa) i-a aruncat noaptea, direct în zăpada de la marginea drumului. Pur și simplu i-a lăsat acolo, neputincioși, pradă frigului.
Ce-au simțit acești pitici, de parcă niște sugari, smulși fără milă de la mama lor? Cum să nu-ți vină să plângi, văzând câtă răceală au putut încasa, la propriu și la figurat? Dumnezeu să o judece pe cine a făcut așa ceva.
Noi vom face tot ce ne stă în putere ca acești pui să cunoască un cămin adevărat, cu stăpâni care să-i iubească. Ei merită o șansă la viață și la bunătate nu doar de la un calorifer, ci și de la o inimă de om.
