Aurelia și-a întâlnit soțul la nunta unor prieteni din Chișinău. S-au plăcut din prima clipă, iar seara aceea au petrecut-o împreună, povestind și râzând. Dragostea lor a crescut rapid, iar după câteva luni s-au căsătorit și s-au stabilit împreună într-un mic apartament în sectorul Botanica. Destinul a făcut ca Aurelia să rămână însărcinată, însă de fiecare dată când voia să meargă la ecografie, intervenea ceva: era răcită, serviciul nu-i permitea să plece, sau mai apărea câte o problemă neașteptată.
Sarcina nu a fost deloc ușoară. Aurelia se simțea istovită, avea grețuri și durerea de spate nu-i dădea pace. Burtica îi creștea pe zi ce trece și, din cauza acesteia, abia putea să meargă la piață sau să facă cumpărături. Cel mai adesea trebuia să stea întinsă în pat. În ultima lună nici măcar nu a mai ieșit din casă. Soțul ei, Ion, o îndrăgea mult și încerca să o ajute, dar timpul lui era ocupat de lucru.
Nașterea a început neașteptat, cu câteva săptămâni înainte de termen. Medicii de la Spitalul Municipal nu au părăsit-o nicio clipă. Pe rând au venit pe lume tripleții: două fetițe și un băiețel. Aurelia era uimită nu știa dacă să plângă sau să zâmbească. Când Ion a intrat în salon, parcă nu credea ce vede: devenise tatăl a trei copii într-o clipă!
Cât timp Aurelia era internată, Ion a cumpărat trei pătuțuri și le-a aranjat cum a putut în singura cameră a apartamentului lor. Erau înghesuiți, nu aveau unde să se mute, dar nu au avut de ales. Apoi a început adevărata viață: nopțile albe, vizite la pediatru, griji și oboseală. Ion spera în continuare că totul va fi ca înainte: liniște, romantism, discuții lungi la ceai. Dar realitatea era cu totul alta.
Aurelia cu greu făcea față copiilor. Nu mai reușea să aloce timp pentru soțul ei. Ion s-a simțit neajutat și, într-o zi, a plecat la serviciu fără să se mai întoarcă. Aurelia a sunat la spitale, la poliție, la prieteni. Niciun răspuns. Pur și simplu, Ion fugise de greutăți, lăsând familia în urmă.
Atunci Aurelia și-a dat seama că trebuie să fie tare. Avea trei copii de crescut și doar mama ei putea să o ajute. Tamara, mama Aureliei, s-a mutat la ei și au crescut împreună tripleții nu era ușor, dar au reușit. Au trăit din indemnizațiile de copii și din pensia bătrânească a Tamarei.
Când s-a deschis un nou centru comercial lângă blocul lor, Aurelia s-a dus să-și caute de lucru. Patronul a văzut cât de responsabilă este și, deși avea trei copii acasă, a acceptat să o angajeze. De atunci, viața s-a schimbat. A reușit să plătească o bonă care să o ajute, iar mama ei s-a simțit ușurată. După câțiva ani, Aurelia a fost promovată. S-a transformat devenise o femeie frumoasă și îngrijită.
Într-o zi, Ion s-a întors să-și viziteze părinții și a venit să-și vadă copiii. I-a cerut Aureliei iertare pentru modul în care s-a purtat și a vrut să-i dea o șansă. Dar Aurelia, privind la el, a realizat că nu-l mai iubește. I-a spus clar că trecutul a rămas doar amintire. Când Ion a plecat, Aurelia a simțit că i s-a luat o povară de pe suflet. Și-a dat seama că, oricât de grele ar fi încercările vieții, puterea de a merge mai departe se află în fiecare dintre noi. Ea și copiii ei au avut un viitor frumos și plin de speranță.
