– Îmi depun cererea de divorț, – anunță Andreea.
Ion privea cu mare interes meciul de fotbal și… nu a reacționat deloc la cuvintele soției sale.
Andreea s-a apropiat și a stins televizorul.
– Ce faci?! Ești nebună?! – a strigat Ion, apoi s-a domolit, a făcut un efort și a spus împăciuitor:
– Iartă-mă. E doar un moment important acolo.
– Sunt sigură: nu mai important decât ce am spus eu.
– Ce ai spus? – s-a încurcat bărbatul, realizând că, ca de obicei, a ignorat vorbele soției.
– Îmi depun cererea de divorț.
Ion și-a mărit ochii:
– Cum adică „divorț”? De ce? Îmi părea că totul e bine între noi.
– Ți se părea.
– Stai puțin… Ieri am fost la teatru, alaltăieri ți-am adus flori, săptămâna trecută am fost la film. Tot ce îți place…
– Da, dar toate astea au fost pentru prima dată în șapte ani de căsnicie. Și chiar știu de ce.
– Și de ce? – Ion începea să se enerveze.
– Pentru că am dus copiii la grădiniță, mi-am găsit un loc de muncă, am început să merg la sală, la salonul de frumusețe, mi-am schimbat stilul, mi-am făcut prieteni noi.
– Și ce legătură are asta?
– Tocmai asta e! Ai văzut brusc că sunt interesantă pentru alții, că bărbații își îndreaptă atenția spre mine, că nu mai depind de tine ca înainte.
– Ce prostii…
– Nu, Ion, nu sunt prostii. Altfel nu te-ai fi speriat, nu ai fi început să te învârți în jurul meu, să încerci să mă mulțumești, să-mi faci favoruri, să-mi aduci flori. Nu mai zic de cinema și teatru. Pentru tine, asta-i doar un efort extraordinar!
– M-am străduit… Am vrut să-ți fac plăcere… Zău, acum nu înțeleg: din cauza asta vrei să divorțezi?
– Da. Nu mai vreau să trăiesc așa. Acum te prefaci că ești un soț iubitor, dar unde erai când eram însărcinată, când am născut, când nu dormeam nopțile? Niciodată nu m-ai ajutat! Ai fost prezent în viața noastră doar simbolic. Veneai, mâncai, dormeai. Pot număra de câte ori ai luat copiii în brațe!
– Totuși, eu am muncit! – Ion a sărit de indignare, – ca să vă întrețin!
– Ai muncit, nu zic nu. Dar nu doar pentru noi, ci și pentru tine. Și aveai și week-enduri, doar că preferai să le petreci cu prietenii.
– Am dreptul!
– Eu nu aveam week-enduri, – a continuat Andreea, ignorând replicile soțului, – deși copiii… ei sunt și ai tăi. Doar că te interesau cel mai puțin. Încă îți aud cuvintele: ți-am dat bani, ce mai vrei? Eu voiam… Voiam să am alături un om de încredere, care să mă sprijine. Și nu doar material, ci și moral. Să mă compătimească măcar într-un final.
Dar ție nu îți păsa de asta. Viața ta era una în care nu eram nici eu, nici copiii noștri…
– Nu exagera.
– Nu exagerez. Știi măcar la ce grădiniță merg? Ne ia patruzeci de minute să ajungem acolo. Dimineața! Cu transportul în comun! Iar tu mergi singur cu mașina la serviciu ca un domn. Și faci doar douăzeci de minute. Niciodată nu te-ai oferit să-i duci pe copii la grădiniță.
– Nu m-ai rugat, – a mormăit Ion.
– De ce ar trebui să te rog? Sunt lucruri pe care un soț și tată iubitor nu trebuie să fie rugat să le facă. E de la sine înțeles. Dar nu și în cazul tău, căci despre iubire nu se poate vorbi. Niciodată nu a fost vorba de asta…
– Pare că m-ai făcut un monstru…
– Nu, Ion, nu ești un monstru. Ești doar un străin pentru mine. Ai devenit străin… Sau ai fost mereu.
– Pe tine, dar copiii? Ce le vei spune? Cum vei explica?
– Vai de mine! – a râs Andreea, – de curând au început să te recunoască pe stradă! Deci cu asta nu voi avea probleme.
Ion nu a găsit ce să răspundă. În parte Andreea avea dreptate, dar și el putea fi înțeles: el era bărbat, ea femeie și trebuia să știe locul ei, să se ocupe de casă și de copii. Tatăl lui Ion mereu spunea asta. Și mama era de acord. Dar Andreea de ce e nemulțumită…
– Și cum te gândești să te descurci cu un salariu și doi copii? – Ion a trecut la atac, – cât despre mine – nu voi da niciun ban!
– Vei da, – răspunse calm Andreea, – pensia alimentară nu a fost anulată. Iar bunurile acumulate în cei șapte ani le vom împărți prin instanță. Deși nu avem mare lucru de împărțit, dar totuși. Frigiderul, oricum, ne e mai necesar nouă cu copiii. Și știindu-te pe tine, sunt sigură că exact de el te vei agăța, ca să faci rău. De aceea totul – numai prin instanță. Din fericire, nu avem un apartament. Apropo, poți să rămâi aici. Iar pentru noi cu copiii voi închiria altul (rostind ultima frază, Andreea a făcut o mică pauză, sperând în adâncul sufletului: Ion nu va fi de acord, va spune că el va închiria alt apartament, că soția și copiii să locuiască acolo unde s-au obișnuit… Dar Ion nu a spus nimic de genul acesta), – … deja am găsit unul potrivit, aproape de grădiniță.
– Atunci duceți-vă! – Ion nu mai putea asculta calm, – crezi că ești Cineva importantă?! Ai gândit la toate?! N-ai uitat ceva?! Mașina? Pe asta nu ți-o dau!
– Nici nu cer, – zâmbi Andreea, – nu am nevoie de ea.
– De ce ești așa generoasă?! – Ion nu se mai putea opri, – zici că nu ai nevoie de mașina mea! Probabil conduci alta, nu-i așa?! Hai, recunoaște: demult ai coarne?! Ceva e prea curajoasă ai devenit!
– Nu mă surprinzi, – Andreea era foarte calmă, – știam că voi auzi așa ceva.
– Înțelege odată, – Ion s-a repezit la soție, a apucat-o de umeri și a început să o zdruncine, – cine te vrea cu doi copii?! Hai să uităm tot ce ai zis aici? Să trăim împreună, ca înainte. Promit că mă voi schimba, pe cuvânt!
– Ca înainte? Nu, – a răspuns ferm Andreea, – nu se poate.
– Dar de ce?! – Ion nici măcar nu striga, ci urla din toată inima.
– Pentru că nu te mai iubesc…
Ion s-a zăpăcit, s-a panicat și, brusc, parcă simțind că orice alte discuții sunt inutile, a fost de acord:
– Dacă este așa, depune cererea de divorț.
S-au separat în jumătate de an. Totul a decurs așa cum a plănuit Andreea.
Acum locuiește cu copiii aproape de grădiniță și diminețile în zilele de lucru sunt mult mai liniștite.
Iar în weekend – este o femeie liberă! Și toate astea, deoarece fostul soț își ia copiii la el! Îi duce prin oraș, stă cu ei acasă, joacă jocuri. Chiar gătește singur!
Și cine poate înțelege bărbații ăștia?
Cât timp e căsătorit – nici soția, nici copiii nu-i sunt necesari. Îi ia ca pe ceva de la sine înțeles.
După ce divorțează – găsește timp pentru copiii săi și devine un tata aproape ideal…
