Oana, s-a terminat între noi! a rostit Radu cu o voce rece. Doresc o familie adevărată, să am copii. Tu nu ești în stare să-mi dai așa ceva. Am depus cerere pentru divorț. Ai la dispoziție trei zile să-ți aduni bagajele. Când vei pleca, trimite-mi un semn. Eu voi locui la mama până voi aranja apartamentul pentru copil și pentru mama acestuia. Nu te mira, noua mea iubită așteaptă un copil! Trei zile, Oana!
Oana a tăcut, simțind că i se fuge pământul de sub picioare. Ce ar fi putut să zică? Încercaseră timp de cinci ani să facă un copil, însă trei sarcini s-au încheiat în mod tragic. Doctorii o liniștiseră că este sănătoasă, dar de fiecare dată intervenise ceva neprevăzut. Oana ducea o viață sănătoasă, și în perioadele de sarcină era cu atât mai prudentă. Ultima dată, a căzut leșinată la muncă, iar ambulanța nu a ajuns la timp…
Ușa s-a închis cu zgomot după Radu, iar Oana, epuizată, s-a lăsat pe canapea. Nu avea energie să împacheteze nimic. Încotro să se îndrepte? Înainte de căsătorie, locuise cu mătușa, dar ea murise, iar verișorul vânduse apartamentul. Să revină în satul Varnița, la locuința bunicii? Să caute o chirie? Dar slujba ce va fi? Gândurile îi năvăleau în cap, însă timpul se scurgea.
A doua zi dimineață, ușa s-a deschis și soacra, Mariana, a intrat.
Nu dormi? E bine că nu, a zis ea pe un ton sec. Am venit să verific să nu iei lucruri care nu sunt ale tale.
Nu vreau șosetele uzate ale băiatului tău, a replicat Oana încruntată. Să număr eu lucrurile?
Ce îndrăzneață! Pe vremuri erai mai blândă. Eu i-am spus lui Radu după prima sarcină că nu vei reuși niciodată să naști.
Pentru asta ai venit? Atunci taci din gură și supraveghează.
De ce iei serviciul? s-a neliniștit soacra.
E al meu, de la mătușă, o amintire.
Fără el va fi gol apartamentul!
Nu mă privește. Oricum, vei avea un nepot.
Ia numai ce e al tău!
Laptopul, cafetiera și cuptorul cu microunde mi-au fost date de colegi. Mașina am achiziționat-o înainte de nuntă. Băiatul tău are propria lui.
Ai tot ce-ți trebuie, numai copii nu poți avea!
Nu te privește. Probabil Dumnezeu a hotărât astfel.
Nu regreți? Poate ai făcut intenționat?
Spui prostii. Nu pot nici să mă gândesc fără să simt durere.
Oana a aruncat o privire în jur lucrurile ei nu mai erau. Peria, cosmeticele, papucii Îi venise aminte de ceva important. Prezența soacrei o incomoda. Și-a amintit de statueta cu pisica, suvenir de la bunica. În ea era un spațiu ascuns cu cercei și un inel nu scumpe, dar prețuite. Radu le văzuse ca pe o nimica. Să le fi aruncat? Oana a deschis ușa de la balcon.
Ce cauți acolo? a strigat soacra. Ia-ți lucrurile și pleacă odată!
A descoperit pisica, toate erau la locul lor. Acum putea să plece.
Cheile sunt aici, adio. Sper să nu ne mai întâlnim.
Oana s-a dus la birou. Era în concediu medical, dar a solicitat concediu de odihnă.
Te susținem, a zis șeful. Însă e dificil fără tine. Trei săptămâni sunt de ajuns? Rămâi în concediu.
Oana a închis ochii și a simțit cum mâna lui Petru o strângea ușor, știind că, după atâta durere, viața ei nouă abia începea.Oana, s-a terminat între noi! a rostit Radu cu o voce rece. Doresc o familie adevărată, să am copii. Tu nu ești în stare să-mi dai așa ceva. Am depus cerere pentru divorț. Ai la dispoziție trei zile să-ți aduni bagajele. Când vei pleca, trimite-mi un semn. Eu voi locui la mama până voi aranja apartamentul pentru copil și pentru mama acestuia. Nu te mira, noua mea iubită așteaptă un copil! Trei zile, Oana!
Oana a tăcut, simțind că i se fuge pământul de sub picioare. Ce ar fi putut să zică? Încercaseră timp de cinci ani să facă un copil, însă trei sarcini s-au încheiat în mod tragic. Doctorii o liniștiseră că este sănătoasă, dar de fiecare dată intervenise ceva neprevăzut. Oana ducea o viață sănătoasă, și în perioadele de sarcină era cu atât mai prudentă. Ultima dată, a căzut leșinată la muncă, iar ambulanța nu a ajuns la timp…
Ușa s-a închis cu zgomot după Radu, iar Oana, epuizată, s-a lăsat pe canapea. Nu avea energie să împacheteze nimic. Încotro să se îndrepte? Înainte de căsătorie, locuise cu mătușa, dar ea murise, iar verișorul vânduse apartamentul. Să revină în satul Varnița, la locuința bunicii? Să caute o chirie? Dar slujba ce va fi? Gândurile îi năvăleau în cap, însă timpul se scurgea.
A doua zi dimineață, ușa s-a deschis și soacra, Mariana, a intrat.
Nu dormi? E bine că nu, a zis ea pe un ton sec. Am venit să verific să nu iei lucruri care nu sunt ale tale.
Nu vreau șosetele uzate ale băiatului tău, a replicat Oana încruntată. Să număr eu lucrurile?
Ce îndrăzneață! Pe vremuri erai mai blândă. Eu i-am spus lui Radu după prima sarcină că nu vei reuși niciodată să naști.
Pentru asta ai venit? Atunci taci din gură și supraveghează.
De ce iei serviciul? s-a neliniștit soacra.
E al meu, de la mătușă, o amintire.
Fără el va fi gol apartamentul!
Nu mă privește. Oricum, vei avea un nepot.
Ia numai ce e al tău!
Laptopul, cafetiera și cuptorul cu microunde mi-au fost date de colegi. Mașina am achiziționat-o înainte de nuntă. Băiatul tău are propria lui.
Ai tot ce-ți trebuie, numai copii nu poți avea!
Nu te privește. Probabil Dumnezeu a hotărât astfel.
Nu regreți? Poate ai făcut intenționat?
Spui prostii. Nu pot nici să mă gândesc fără să simt durere.
Oana a aruncat o privire în jur lucrurile ei nu mai erau. Peria, cosmeticele, papucii Îi venise aminte de ceva important. Prezența soacrei o incomoda. Și-a amintit de statueta cu pisica, suvenir de la bunica. În ea era un spațiu ascuns cu cercei și un inel nu scumpe, dar prețuite. Radu le văzuse ca pe o nimica. Să le fi aruncat? Oana a deschis ușa de la balcon.
Ce cauți acolo? a strigat soacra. Ia-ți lucrurile și pleacă odată!
A descoperit pisica, toate erau la locul lor. Acum putea să plece.
Cheile sunt aici, adio. Sper să nu ne mai întâlnim.
Oana s-a dus la birou. Era în concediu medical, dar a solicitat concediu de odihnă.
Te susținem, a zis șeful. Însă e dificil fără tine. Trei săptămâni sunt de ajuns? Rămâi în concediu.
Oana a închis ochii și a simțit cum mâna lui Petru o strângea ușor, știind că, după atâta durere, viața ei nouă abia începea.
