Ioana, s-a terminat între noi! a rostit Mihai cu o voce rece. Îmi doresc o familie autentică, cu copii. Tu nu ești în stare să mi-o oferi. Am depus cererea de divorț. Ai trei zile la dispoziție să-ți aduni lucrurile. Când vei pleca, lasă-mi un indiciu. Eu voi rămâne la mama mea până voi pregăti apartamentul pentru copil și pentru mama acestuia. Da, nu te mira, noua mea iubită este însărcinată! Trei zile, Ioana!
Ioana a rămas fără glas, simțind că pământul îi dispare de sub tălpi. Ce putea să răspundă? Timp de cinci ani încercaseră să conceapă un copil, însă trei sarcini s-au încheiat tragic. Medicii o asiguraseră că este sănătoasă, dar de fiecare dată intervenise ceva neprevăzut. Ioana ducea o viață sănătoasă, iar în perioadele de sarcină era și mai atentă. Ultima oară, a leșinat la serviciu, iar ambulanța nu a mai sosit la timp…
Ușa s-a închis cu zgomot în urma lui Mihai, iar Ioana, obosită, s-a prăbușit pe canapea. Nu avea energie să împacheteze nimic. Unde să se ducă? Înainte de căsătorie, stătuse la mătușa ei, dar aceasta decedase, iar apartamentul fusese vândut de vărul ei. Să se întoarcă în satul Frasin, la casa bunicii? Să închirieze o locuință? Și cu locul de muncă? Gândurile îi năvăleau în minte, dar timpul curgea.
Dimineața, ușa s-a deschis și în casă a pășit soacra, Elena Dumitrescu.
Nu dormi? Bine că nu, a afirmat ea sec. Am venit să verific că nu iei nimic ce nu-ți aparține.
Nu am de gând să iau șosetele vechi ale fiului tău, s-a încruntat Ioana. Vrei să-mi numeri obiectele?
Ce neobrăzată ești! Și erai atât de blândă altădată. Eu i-am spus lui Mihai după prima sarcină că nu vei reuși niciodată să naști.
Asta ai venit să spui? Atunci taci și supraveghează.
De ce iei serviciul? s-a alarmat soacra.
Este al meu, de la mătușă, suvenir de la ea.
Va fi gol aici fără el!
Nu e treaba mea. Dar măcar vei avea un nepot.
Ia doar ce-ți aparține!
Laptopul, cafetiera și cuptorul cu microunde sunt cadouri de la colegi. Mașina am cumpărat-o înainte de nuntă. Fiul tău are pe a lui.
Ai tot ce-ți trebuie, dar nu poți face copii!
Nu te privește. Se pare că așa a hotărât Dumnezeu.
Nu-ți pare rău? Poate ai făcut tu totul intenționat?
Spui prostii. Nici nu pot să mă gândesc la asta fără să simt durere.
Ioana a privit în jur lucrurile ei dispăruseră. Peria, machiajul, papucii Uitase ceva esențial. Prezența soacrei o stingherea. Și-a amintit statueta pisicii, suvenir de la bunica. În interior era un loc ascuns cu cercei și un inel nu scumpe, dar prețioase pentru ea. Mihai o considera un fleac. O fi aruncat-o? Ioana a deschis ușa balconului.
Ce cauți acolo? a răsunat vocea soacrei. Hai, ia-ți lucrurile și pleacă!
A găsit pisica, totul era în regulă. Acum putea să plece.
Iată cheile, la revedere. Sper să nu ne mai întâlnim.
Ioana s-a dus la birou. Era în concediu medical, dar a cerut o vacanță.
Îți suntem alături, a spus șeful. Dar fără tine este dificil. Trei săptămâni îți sunt suficiente? Rămâi în contact.
Ioana a închis ochii și a simțit cum mâna lui Marius o strângea ușor, știind că, după atâta durere, viața ei nouă abia începea. Această experiență dureroasă i-a arătat că, uneori, pierderile ne deschid calea către noi începuturi și adevărata împlinire în viață.Ioana, s-a terminat între noi! a rostit Mihai cu o voce rece. Îmi doresc o familie autentică, cu copii. Tu nu ești în stare să mi-o oferi. Am depus cererea de divorț. Ai trei zile la dispoziție să-ți aduni lucrurile. Când vei pleca, lasă-mi un indiciu. Eu voi rămâne la mama mea până voi pregăti apartamentul pentru copil și pentru mama acestuia. Da, nu te mira, noua mea iubită este însărcinată! Trei zile, Ioana!
Ioana a rămas fără glas, simțind că pământul îi dispare de sub tălpi. Ce putea să răspundă? Timp de cinci ani încercaseră să conceapă un copil, însă trei sarcini s-au încheiat tragic. Medicii o asiguraseră că este sănătoasă, dar de fiecare dată intervenise ceva neprevăzut. Ioana ducea o viață sănătoasă, iar în perioadele de sarcină era și mai atentă. Ultima oară, a leșinat la serviciu, iar ambulanța nu a mai sosit la timp…
Ușa s-a închis cu zgomot în urma lui Mihai, iar Ioana, obosită, s-a prăbușit pe canapea. Nu avea energie să împacheteze nimic. Unde să se ducă? Înainte de căsătorie, stătuse la mătușa ei, dar aceasta decedase, iar apartamentul fusese vândut de vărul ei. Să se întoarcă în satul Frasin, la casa bunicii? Să închirieze o locuință? Și cu locul de muncă? Gândurile îi năvăleau în minte, dar timpul curgea.
Dimineața, ușa s-a deschis și în casă a pășit soacra, Elena Dumitrescu.
Nu dormi? Bine că nu, a afirmat ea sec. Am venit să verific că nu iei nimic ce nu-ți aparține.
Nu am de gând să iau șosetele vechi ale fiului tău, s-a încruntat Ioana. Vrei să-mi numeri obiectele?
Ce neobrăzată ești! Și erai atât de blândă altădată. Eu i-am spus lui Mihai după prima sarcină că nu vei reuși niciodată să naști.
Asta ai venit să spui? Atunci taci și supraveghează.
De ce iei serviciul? s-a alarmat soacra.
Este al meu, de la mătușă, suvenir de la ea.
Va fi gol aici fără el!
Nu e treaba mea. Dar măcar vei avea un nepot.
Ia doar ce-ți aparține!
Laptopul, cafetiera și cuptorul cu microunde sunt cadouri de la colegi. Mașina am cumpărat-o înainte de nuntă. Fiul tău are pe a lui.
Ai tot ce-ți trebuie, dar nu poți face copii!
Nu te privește. Se pare că așa a hotărât Dumnezeu.
Nu-ți pare rău? Poate ai făcut tu totul intenționat?
Spui prostii. Nici nu pot să mă gândesc la asta fără să simt durere.
Ioana a privit în jur lucrurile ei dispăruseră. Peria, machiajul, papucii Uitase ceva esențial. Prezența soacrei o stingherea. Și-a amintit statueta pisicii, suvenir de la bunica. În interior era un loc ascuns cu cercei și un inel nu scumpe, dar prețioase pentru ea. Mihai o considera un fleac. O fi aruncat-o? Ioana a deschis ușa balconului.
Ce cauți acolo? a răsunat vocea soacrei. Hai, ia-ți lucrurile și pleacă!
A găsit pisica, totul era în regulă. Acum putea să plece.
Iată cheile, la revedere. Sper să nu ne mai întâlnim.
Ioana s-a dus la birou. Era în concediu medical, dar a cerut o vacanță.
Îți suntem alături, a spus șeful. Dar fără tine este dificil. Trei săptămâni îți sunt suficiente? Rămâi în contact.
Ioana a închis ochii și a simțit cum mâna lui Marius o strângea ușor, știind că, după atâta durere, viața ei nouă abia începea. Această experiență dureroasă i-a arătat că, uneori, pierderile ne deschid calea către noi începuturi și adevărata împlinire în viață.
