Dragă jurnal,
Cu un ton rece, Ionel i-a spus Doinei: Doina, între noi s-a terminat! A explicat că dorește o familie adevărată cu copii, ceva ce ea nu îi poate oferi. A inițiat procesul de divorț și i-a dat trei zile la dispoziție să își adune lucrurile. Dacă pleacă, să lase un semn. El va locui la mama lui până va pregăti apartamentul pentru copil și pentru mama acestuia. Da, să nu fie surprinsă, noua lui iubită este însărcinată! Trei zile, Doina!
Doina a rămas mută, simțind cum solul i se scurge de sub tălpi. Ce ar fi putut replica? Încercaseră timp de cinci ani să aducă un copil pe lume, însă cele trei sarcini s-au încheiat în mod tragic. Medicii îi confirmaseră că este în regulă din punct de vedere al sănătății, dar de fiecare dată intervenise o complicație. Doina avea un mod de viață sănătos, iar pe parcursul sarcinilor devenea și mai atentă. În ultima sarcină, a căzut în leșin la locul de muncă, iar salvarea nu a sosit la timp…
Ușa s-a închis cu zgomot după Ionel, iar Doina, epuizată, s-a lăsat greoaie pe canapea. Nu mai avea energie să împacheteze nimic. Unde putea merge? Anterior căsătoriei, stătuse cu mătușa ei, însă aceasta decedase și apartamentul fusese vândut de vărul ei. Să revină în satul Frasin, la locuința bunicii? Să închirieze ceva? Ce va face cu serviciul? Gândurile îi dansau în cap, însă timpul continua să curgă.
A doua zi dimineață, ușa s-a deschis și a intrat soacra, Elena Dumitrescu.
Nu dormi? Noroc că nu, a rostit ea sec. Am venit să verific dacă nu iei ceva ce nu-ți aparține.
Nu am de gând să iau șosetele vechi ale fiului tău, s-a încruntat Doina. Vrei să îmi inventariezi lucrurile?
Ce îndrăzneață ești! Și înainte erai atât de blândă. Eu am fost cea care i-a spus lui Ionel după prima sarcină că nu vei fi în stare să naști niciodată.
Asta ai venit să îmi spui? Atunci taci și supraveghează.
De ce iei serviciul de veselă? s-a alarmat soacra.
Este al meu, primit de la mătușă, o amintire de la ea.
Casa va fi goală fără el!
Nu mă privește. Totuși, vei avea un nepot.
Ia numai ce-ți aparține!
Laptopul, cafetiera și cuptorul cu microunde au fost cadouri de la colegi. Mașina am achiziționat-o înainte de nuntă. Fiul tău are pe a lui.
Ai tot ce-ți trebuie, însă nu poți face copii!
Nu este treaba ta. Se pare că așa a fost voia lui Dumnezeu.
Nu regreți? Poate ai făcut totul cu intenție?
Spui lucruri fără sens. Nici nu pot să reflectez la asta fără să simt durere.
Doina a aruncat o privire în jur bunurile ei dispăruseră. Peria, produsele de machiaj, papucii Uitase un lucru esențial. Prezența soacrei o incomoda. Și-a amintit de statueta pisicii, suvenir de la bunica. În interior era un compartiment ascuns cu cercei și un inel nu prețioase, dar scumpe la inimă. Ionel o văzuse ca pe un lucru fără importanță. Oare o aruncase? Doina a deschis ușa de la balcon.
Ce cauți acolo? a răsunat vocea soacrei. Hai, ia-ți bunurile și pleacă!
A descoperit pisica, totul era în ordine. Acum putea să plece.
Iată cheile, adio. Sper să nu ne mai întâlnim.
Doina s-a îndreptat spre birou. Se afla în concediu medical, dar a solicitat un concediu.
Suntem alături de tine, a afirmat șeful. Însă fără tine e dificil. Trei săptămâni sunt suficiente? Rămâi în vacanță.
Am închis ochii și am simțit cum mâna mea o strângea ușor, știind că, după atâta durere, viața ei nouă abia începea. Din această experiență am învățat că, indiferent de obstacolele întâlnite, trebuie să avem încredere în viitor și să ne reconstruim viața cu răbdare și speranță.Dragă jurnal,
Cu un ton rece, Ionel i-a spus Doinei: Doina, între noi s-a terminat! A explicat că dorește o familie adevărată cu copii, ceva ce ea nu îi poate oferi. A inițiat procesul de divorț și i-a dat trei zile la dispoziție să își adune lucrurile. Dacă pleacă, să lase un semn. El va locui la mama lui până va pregăti apartamentul pentru copil și pentru mama acestuia. Da, să nu fie surprinsă, noua lui iubită este însărcinată! Trei zile, Doina!
Doina a rămas mută, simțind cum solul i se scurge de sub tălpi. Ce ar fi putut replica? Încercaseră timp de cinci ani să aducă un copil pe lume, însă cele trei sarcini s-au încheiat în mod tragic. Medicii îi confirmaseră că este în regulă din punct de vedere al sănătății, dar de fiecare dată intervenise o complicație. Doina avea un mod de viață sănătos, iar pe parcursul sarcinilor devenea și mai atentă. În ultima sarcină, a căzut în leșin la locul de muncă, iar salvarea nu a sosit la timp…
Ușa s-a închis cu zgomot după Ionel, iar Doina, epuizată, s-a lăsat greoaie pe canapea. Nu mai avea energie să împacheteze nimic. Unde putea merge? Anterior căsătoriei, stătuse cu mătușa ei, însă aceasta decedase și apartamentul fusese vândut de vărul ei. Să revină în satul Frasin, la locuința bunicii? Să închirieze ceva? Ce va face cu serviciul? Gândurile îi dansau în cap, însă timpul continua să curgă.
A doua zi dimineață, ușa s-a deschis și a intrat soacra, Elena Dumitrescu.
Nu dormi? Noroc că nu, a rostit ea sec. Am venit să verific dacă nu iei ceva ce nu-ți aparține.
Nu am de gând să iau șosetele vechi ale fiului tău, s-a încruntat Doina. Vrei să îmi inventariezi lucrurile?
Ce îndrăzneață ești! Și înainte erai atât de blândă. Eu am fost cea care i-a spus lui Ionel după prima sarcină că nu vei fi în stare să naști niciodată.
Asta ai venit să îmi spui? Atunci taci și supraveghează.
De ce iei serviciul de veselă? s-a alarmat soacra.
Este al meu, primit de la mătușă, o amintire de la ea.
Casa va fi goală fără el!
Nu mă privește. Totuși, vei avea un nepot.
Ia numai ce-ți aparține!
Laptopul, cafetiera și cuptorul cu microunde au fost cadouri de la colegi. Mașina am achiziționat-o înainte de nuntă. Fiul tău are pe a lui.
Ai tot ce-ți trebuie, însă nu poți face copii!
Nu este treaba ta. Se pare că așa a fost voia lui Dumnezeu.
Nu regreți? Poate ai făcut totul cu intenție?
Spui lucruri fără sens. Nici nu pot să reflectez la asta fără să simt durere.
Doina a aruncat o privire în jur bunurile ei dispăruseră. Peria, produsele de machiaj, papucii Uitase un lucru esențial. Prezența soacrei o incomoda. Și-a amintit de statueta pisicii, suvenir de la bunica. În interior era un compartiment ascuns cu cercei și un inel nu prețioase, dar scumpe la inimă. Ionel o văzuse ca pe un lucru fără importanță. Oare o aruncase? Doina a deschis ușa de la balcon.
Ce cauți acolo? a răsunat vocea soacrei. Hai, ia-ți bunurile și pleacă!
A descoperit pisica, totul era în ordine. Acum putea să plece.
Iată cheile, adio. Sper să nu ne mai întâlnim.
Doina s-a îndreptat spre birou. Se afla în concediu medical, dar a solicitat un concediu.
Suntem alături de tine, a afirmat șeful. Însă fără tine e dificil. Trei săptămâni sunt suficiente? Rămâi în vacanță.
Am închis ochii și am simțit cum mâna mea o strângea ușor, știind că, după atâta durere, viața ei nouă abia începea. Din această experiență am învățat că, indiferent de obstacolele întâlnite, trebuie să avem încredere în viitor și să ne reconstruim viața cu răbdare și speranță.
