Încă din copilărie ni se spune că adevărata fericire este posibilă doar în căsătorie, alături de o soție și copii. Rudele și prietenii îmi amintesc constant că a venit timpul să-mi întemeiez o familie. Dar eu am deja 38 de ani și nu am nicio dorință să-mi complic viața.
Perspectiva mea asupra acestui subiect se bazează pe experiența personală. Odată, când aveam 20 de ani, am decis să mă căsătoresc. Atunci credeam că este iubirea vieții mele. Eu și Maria ne-am căsătorit repede, fără să cerem aprobarea părinților. Am început să locuim împreună, dar după doar trei luni mi-am dat seama că am făcut o greșeală. Maria mă presa constant – voia să câștig mai mult, să închiriem un apartament mai bun și, în plus, nu îi plăceau prietenii mei.
Acele trei luni au fost un adevărat coșmar pentru mine. În cele din urmă, nu am mai rezistat și am început o aventură la locul de muncă. Când soția mea a aflat, am divorțat.
După divorț, am decis să mă concentrez pe carieră, am început să câștig bine și să mă bucur de viață. Uneori întâlneam femei interesante care își doreau să se căsătorească, dar privind la prietenii mei căsătoriți, deveneam tot mai convins că mariajul schimbă oamenii, îi face plictisitori și îi închide în rutina zilnică și în grijile pentru copii.
Unul dintre prietenii mei a încercat să mă convingă de contrariul:
— Dar cine va fi lângă tine la bătrânețe? Dacă te îmbolnăvești, cine te va ajuta?
— Uită-te în jur, – i-am răspuns. – Mulți oameni în vârstă au copii, dar asta nu îi împiedică să se simtă singuri. Până la urmă, poți ajunge tot singur, dar măcar vei fi trăit o viață plină și interesantă.
Dacă voi decide vreodată să mă căsătoresc, probabil nu va fi mai devreme de 50 de ani. Aș alege o tânără de la țară – ar fi o gospodină bună, nu s-ar certa și ar face un copil. Cel mai important este să mă respecte și să nu-mi ceară atenție constantă.
Ce părere aveți despre asta? Aveți argumente în favoarea căsătoriei?
