Prietenii mei își cumpără apartamente prin Chișinău și investesc bani în renovări, în timp ce soția mea și-a cheltuit toate economiile încercând să ne mărească averea.
Uitându-mă în jur, văd că toți au neveste grijulii, iar eu am nimerit cu o femeie fără judecată.
Se lăuda peste tot, povestindu-le la toate rudele și prietenii că imediat după nuntă o să luăm și noi un apartament, fiindcă am adunat bani destui de la nuntă și părinții ne vor sprijini. În realitate, părinții ei mi-au spus verde-n față: dacă la 20 de ani s-a găsit să se mărite cu un “agent imobiliar amărât” fără carte, să se descurce cu ideile ei! Au râs pe față când au văzut în ce situație am ajuns și n-am avut de ales decât să-mi duc soția la părinții mei acasă.
Fratele meu stă deja acolo cu iubita lui gravidă, deci abia încăpem toți în cele două camere. Mama și tata mi-au dat de înțeles că ar fi timpul să ne găsim și noi ceva, măcar un apartament cu chirie, doar că eu voiam să strâng bani pentru avansul la un credit și să cumpărăm ceva doar al nostru, la timpul potrivit. Soția mea știa exact ce planuri aveam, spunea că și ea vrea să ne mutăm cât mai rapid, dar ce a făcut? A luat economiile și a investit în acțiuni la Bursa de la București.
De ce? Ca, vezi Doamne, să ne sporească banii.
Când i-am povestit mamei, săraca era cât pe ce să facă atac de panică! Și mie mi s-a rupt sufletul. Acum acțiunile se duc în jos, nu putem să le vindem fără pierderi considerabile; trebuie să rabd, să sper că, poate, într-o zi, valoarea lor va crește și nu vom pierde totul. În timp ce alții își cresc familiile și se mută la casele lor, noi am rămas cu niște hârtii și cu vise deșarte!
Acum, sărmana de ea plânge, recunoaște că a fost păcălită. Le-a plătit unor “experți” ca să o învețe cum să cumpere acțiuni, iar tot ce am adunat noi cu sudoare s-a tocat pe iluzii. Eu nu pot să nu mă gândesc la despărțire. Dacă mă uit bine, iubirea noastră nu e destul de puternică dacă nu pot trece peste asta; în fiecare zi mă gândesc doar la anii de muncă pierduți și la leii noștri munciți, care au ajuns pulbere.
Dacă stau să mă gândesc, căsnicia noastră scârțâia de la început, iar tot ce trăim acum nu face decât să-mi confirme că am intrat într-o perioadă neagră din care nu văd ieșire, pentru că am ales să mă însor cu o fată fără minte, ca Anișoara mea.
