În anul 1951, un băiat moldovean de 14 ani, pe nume Petru Mitrea, se trezește acum într-un pat de spital din Chișinău, cu o sută de copci pe piept. Medicii tocmai i-au scos un plămân. Pentru a supraviețui, a avut nevoie de 13 transfuzii de sânge de la oameni complet străini persoane cărora nu le va ști niciodată numele.
Tatăl său, Vasile, stă lângă el și îi spune o frază care îi va schimba viața din temelii:
Ești în viață doar pentru că alții au ales să doneze sânge.
Chiar atunci, Petru își face o promisiune: când va împlini 18 ani, va deveni și el donator. Va da și el mai departe binele ce i-a salvat viața.
Avea însă o teamă teribilă.
Petru se teme de ace mai mult ca orice.
Totuși, în ziua în care a devenit major și a avut dreptul să doneze, a intrat fără ezitare în centrul de transfuzie din Chișinău. Se așază pe scaun, privește insistent în tavan și lasă asistenta să îl înțepe. Nu privește niciodată. Niciodată, de-atunci.
Așa trec 64 de ani.
La început, Petru nu știa că sângele lui este special.
După câteva donări, medicii descoperă că plasma sângele lui Petru conține un anticorp extrem de rar s-a format cel mai probabil după mulțimea de transfuzii primite copil fiind. Acest anticorp poate preveni o complicație foarte periculoasă la sarcină, numită incompatibilitate Rh.
Înainte, mii de bebeluși din Moldova mureau anual. Dacă o femeie cu grup Rh negativ era însărcinată cu un copil cu Rh pozitiv, sistemul imunitar îi ataca sângele copilului.
Avorturi. Nașteri de copii morți. Paralizii cerebrale.
Soluția… era în sângele lui Petru.
Medicii îl roagă să doneze nu doar sânge, ci și plasmă. Asta înseamnă proceduri mai lungi câte 90 de minute, față de 20. Înseamnă vizite la centru din câteva în câteva săptămâni. O viață întreagă.
Petru se gândește la frica lui.
Dar se gândește și la toți acei copii.
Și spune: da.
Timp de 64 de ani, Petru Mitrea nu a lipsit la nicio donare.
A donat plasmă în zile fericite și momente greu de povestit. O făcea în timp ce lucra la Calea Ferată din Moldova. A continuat și după pensionare. Nu s-a oprit nici măcar după ce și-a pierdut soția, Ioana, în 2005 anul pe care l-a numit cel mai negru din viața lui.
De fiecare dată la toate cele 1173 de donări Petru privește în sus, povestește cu asistentele, numără plăcile de pe tavan… orice, numai să nu se uite la ac.
Frica nu dispare niciodată.
Dar el tot vine.
Soarta îi rezervă un capitol incredibil: propria lui fiică, Iuliana, are nevoie de tratamentul produs din plasma lor tatălui, atunci când rămâne însărcinată. Nepotul său, Radu, trăiește astăzi datorită deciziei luate de bunicul său cu zeci de ani în urmă.
În mai 2018, la 81 de ani, conform legii din Moldova, Petru donează plasma pentru ultima dată.
În încăpere se află mame tinere, cu bebeluși sănătoși în brațe dovada vie a unui erou tăcut. Îl privesc cu ochii în lacrimi și îi mulțumesc.
Petru se așază în scaun pentru ultima dată. Își abate privirea. Și donează a 1173-a oară.
Din 1967 încoace, peste 3 milioane de doze de tratament Anti-D, obținute și din sângele lui, au salvat vieți. Oamenii de știință calculează că gestul său a ajutat aproximativ 2,4 milioane de bebeluși numai în Moldova și România.
Când oamenii îl numesc erou, Petru dă din umeri:
Eu doar stau într-o sală sigură și ajut. Primesc o cafea, o prăjitură, apoi mă duc acasă. Nicio problemă.
Petru Mitrea se stinge liniștit în somn pe 17 februarie 2025, la 88 de ani.
Căutăm adeseori eroi în filme sau în pagini de istorie, oameni cu puteri speciale, cu avere sau cu faimă.
Uneori însă, eroul e omul care-și ține promisiunea timp de 64 de ani.
Cel ce simte teama reală și covârșitoare dar face ce trebuie.
Milioane de oameni trăiesc azi fiindcă cineva, la un moment dat, a pus viața altora mai presus de propria frică.
Dar tu? Care e pasul mic, dar curajos, pe care l-ai putea face, indiferent cât de tare te sperie?
