În zorii acestei dimineți, o tânără de 18 ani a adus pe lume o fetiță în maternitatea mare din Chișinău. Imediat după ce a născut, fata a scris o cerere și-a chemat un taxi și a părăsit maternitatea fără a privi înapoi. Nu bănuia nici pentru o clipă ce surpriză neașteptată o aștepta pe micuță acolo.
Când am ajuns împreună cu soțul meu la spital pe înserat, cu emoții grele și inima presărată de bucurie, așteptam cu sufletul la gură să ne ținem în brațe cel de-al patrulea copil. Familia noastră era deja numeroasă și veselă.
Trebuie să recunosc copiii noștri doi și trei sunt gemeni, o adevărată surpriză, pentru că nimeni din neam nu avusese până atunci gemeni. La următoarea sarcină, nici nu mai știam cum să glumim: Dar dacă iar vin doi odată?
Părinții noștri au fost uimiți la aflarea veștii și, ca de fiecare dată, sunt cei care ne sprijină în primele zile. La al doilea consult ecografic, doctorii ne-au liniștit spunându-ne că de data aceasta așteptăm doar un singur copilaș.
În cele din urmă, a venit pe lume cel de-al patrulea ninja al nostru, iar grijile ni s-au risipit ca fumul. Soțul, Petru, plătise deja o rezervare pentru o salon separat, ca să fiu liniștită.
Câteva ore mai târziu, mi-au adus copilașul să-l hrănesc. Am tresărit când, pe neașteptate, a intrat domnul doctor Onica, șeful secției, cu chipul tulburat și vocea gravă: Avem o situație delicată
Chiar în acea dimineață, o fată tânără a născut și a lăsat în urmă o fetiță sănătoasă, depunând o cerere de abandon și plecând la scurt timp cu taxiul. Simțea încă slăbiciunea nașterii, dar a insistat să nu rămână nici măcar o clipă în plus. Nu am avut de ales și am lăsat-o să plece.
Copila era sănătoasă, avea ochii mari și un plânset curat. Mi-am spus în sinea mea: Tu ai visat să ai încă gemeni Dar dacă ai lua în grijă acest suflet mic?
Putem scrie că tu ai născut-o, mi-a zis cu jumătate de gură. Dar nu voiam ca fetița să ajungă într-un orfelinat. Ce viață ar fi pentru ea acolo? Îmi rupea inima. Dar și știam că nu e legal.
Procedura oficială de adopție poate începe oricând, dar totul se întinde pe luni de zile și nu-ți dă nicio certitudine. Iar până atunci, copila ar ajunge într-o instituție de stat.
E atât de trist Recunosc, m-a zguduit întâmplarea asta. O știam bine pe doamna Sorina Petrescu, asistenta-șefă blândă și mereu cu suflet cald. Încă mai vorbeam și în afara spitalului.
Poate tocmai de aceea mi-a povestit despre această micuță, punându-mi pe umeri o povară sufletească.
Tânăra mamă a ales să plece pe cont propriu din spital la scurt timp după naștere;
Copilul e sănătos și are nevoie de dragoste și protecție;
Adopția oficială durează mult și nu are de fiecare dată finalul dorit;
Asistenta-șefă a încercat să ajute cu sufletul, văzând drama din ochii noștri.
Ce moment răscolitor: astfel de povești ne reamintesc cât de fragile sunt destinele oamenilor atunci când se naște o nouă viață.
În cele din urmă, nașterea unui copil rămâne un eveniment plin de speranțe, emoții și zbateri. Viața nu merge mereu drept, ci ne pune în față alegeri grele și neașteptate, cerând de la noi empatie și sprijin unul pentru altul. Istoria asta mi-a lăsat o rană, dar și curajul de a prețui umanitatea, chiar și acolo unde pare să nu existe nicio cale.
