Scuză-mă, dar încă nu vreau să locuim împreună…
Lui Mihai i se părea că Larisa este la fel de îndrăgostită de el, cum era și el de ea, așa că l-a surprins tare răspunsul ei la propunerea de a locui împreună.
– Scuză-mă, dar încă nu vreau să locuim împreună! – a spus ea.
– Dar de ce?
– Nu știu, avem doar jumătate de an de când ne întâlnim. Mi se pare că e prea devreme…
– Prea devreme? Dragă, mie mi se pare că e momentul potrivit. Hai să locuim împreună, să ne cunoaștem mai bine, și, cine știe, poate trecem la următorul nivel.
– Mihăiță, asta nu e un joc pe calculator, e viața reală. Și în viața mea nu este loc acum pentru locuitul împreună, dar asta nu înseamnă că nu țin la relația noastră. Pur și simplu sunt mulțumită cu ce avem acum.
– Dar eu vreau mai mult! Vreau să mă trezesc dimineața lângă tine. Să adormim împreună! Nu vrei și tu asta?
– Și așa facem asta. De două ori pe săptămână, mai ții minte? Nu e de ajuns?
– Mie nu-mi e de ajuns!
– Ei bine, dacă mă iubești, va trebui să mai ai puțină răbdare.
– Pot să am răbdare, dacă îmi spui motivul! De ce nu vrei? Explică-mi! Chiar e atât de greu?
Larisa a stat un pic pe gânduri, apoi i-a zâmbit și a decis să discute mai detaliat.
– Mihai, hai să discutăm sincer. Ce înseamnă pentru tine să locuiești cu o femeie?
– Tocmai ți-am spus, să adormim și să ne trezim împreună!
– Și în restul timpului?
– În ce sens? – nu a înțeles el.
– Ziua are douăzeci și patru de ore, ai uitat? Tu vorbești doar de noapte și orele de dimineață, restul timpului?
– Restul timpului suntem aproape tot timpul la muncă! Nu-i așa?
– De ce nu? Uite, de exemplu, vom lua cina sau micul dejun împreună, nu-i așa?
– Sper!
– Cine o să gătească?
– Nu știi tu să gătești! – a ghicit Mihai, deși a mâncat de multe ori ceea ce ea gătește.
– Știu să gătesc!
– Atunci, care e problema?
– Cine va găti? Tu sau eu?
– Păi, tu, poate uneori și eu. Dar de ce te preocupă asta atât?
– Mihai, deoarece nu vreau să-mi transform viața într-o rutină, așa cum au făcut multe dintre prietenele mele! Nu vreau să mă trezesc devreme, să gătesc cuiva micul dejun. Nu vreau să fug de la muncă, să trec pe la magazin, să car pungi acasă și apoi să stau două ore la bucătărie pregătind cina!
– Dar uneori mai gătești când rămâi la mine, nu? Credeam că îți place…
Mihai părea puțin dezamăgit. Se pare că prietena lui era leneșă?
– Îmi place să gătesc, dar să fac asta zi de zi, încă nu sunt pregătită. Îmi place să vin acasă, să fac o salată rapid și atât. Îmi place că ne vedem de două ori pe săptămână, uneori mai des. Îmi e de ajuns! Poate, la un moment dat, voi dori mai mult, dar încă nu!
– Pur și simplu nu mă iubești! – a concluzionat Mihai.
– Ei bine, și de aici începe…
– Dar ce? Nu e așa? Când o femeie iubește, e dispusă să facă orice pentru iubitul său!
– Și iubitul? E dispus să facă orice pentru iubită?
– Desigur!
– Bine, atunci hai să locuim împreună, DAR – toate treburile casnice le împărțim egal. Adică fiecare își face curat după el, gătim pe rând, ne spălăm lucrurile singuri. Cum îți sună varianta asta?
– Dar eu gătesc prost. Tu singură ai zis!
– Va fi un motiv să înveți. Nu întotdeauna o să mănânci pizza sau burgeri. Te pot ajuta cu lecțiile!
– Pur și simplu nu înțeleg, e așa de greu? Atunci de ce altora nu le e greu? Ești tu specială? – nu se lăsa Mihai.
– Ei bine, dacă vrei să gândești așa. Să fie așa! Sunt specială. Nu vreau să îmi pun viața personală pe altarul iubirii. Nu acum. Am doar douăzeci și trei de ani. Vreau să mă bucur de libertate!
– Ah, am înțeles! Ai pe altcineva! – a tras Mihai o concluzie neașteptată.
– La ce mi-ar trebui? – a întrebat Larisa.
– Păi, dacă nu vrei să locuiești cu mine, înseamnă că el îți e mai drag!
– Bărbatul tău imaginar îmi e mai drag? – a râs ea.
– Prietenul tău imaginar! De ce să-mi imaginez eu alt bărbat?
– Ah, ție nu-ți trebuie bărbați, de-asta ai decis să-mi inventezi mie, nu-i așa?
– M-ai făcut confuz! – a spus aproape țipând el.
– Pentru că nu spui decât prostii! Nu mai am pe nimeni! Uneori și tu ești prea mult, de-asta nu vreau să locuim împreună! Iubesc singurătatea și nu sunt pregătită să mă despart de ea. Nu acum!
– Cum poți iubi singurătatea când ești într-o relație? – s-a mirat Mihai.
– Foarte simplu. Sunt lucruri care îți plac să le faci când nu e nimeni acasă?
– De exemplu?
– Nu știu, să citești o carte, să vezi un serial, să faci o baie, să stai pe rețelele sociale, să probezi haine din șifonier, să dansezi pe întuneric!
– Bărbații nu fac așa ceva! – s-a revoltat el.
– Dar fetele o fac! Și mie îmi place! Încă nu sunt pregătită să renunț la farmecul vieții de singuratică!
– Dar și viața împreună are farmecul ei! – încă mai încerca să o convingă Mihai.
– Ca de exemplu?
– Să adormi și să te trezești împreună! – a început el iarăși povestea.
– Mihăiță, știi că sforăi ca un tractor?
– Ce? Nu mi-ai spus niciodată! Și alții nu s-au plâns!
– Ei bine, despre alții nu știu, dar după ce Lăzărică ți-a dat un pumn în nas la grătar acum câteva luni, ai început să sforăi groaznic. Și apropo, ți-am spus! Pot să suport asta de câteva ori pe săptămână, dar în fiecare zi nu! Și eu vreau să dorm măcar din când în când.
– Nu dormi bine lângă mine?
– Doar în momentele rare când apuc să adorm înaintea ta!
– Dar tu te culci întotdeauna mai târziu…
– Asta și e problema!
– Aha, deci sforăi, nu gătesc, nu sunt potrivit pentru a locui împreună…
– Și, cum s-a dovedit, ești un mare plicticos! – nu s-a mai putut abține ea.
– Cum așa sunt plicticos!?
– De jumătate de oră încerci să mă convingi de ceva ce, în principiu, nu vreau să fac. Ce altceva ar fi asta dacă nu plictiseală?
– Larisa, oricum vroiam să mă însor cu tine! De asta am și propus să locuim împreună! – a spus el supărat.
– Și eu ar trebui să spun că sunt gata de însurat? – a zâmbit ea trist.
– Și nu vrei? Toate fetele vor să se mărite!
– Se pare că nu toate…
– Sau nu vrei să te măriți cu mine? – și-a dat seama el.
– În principiu, nu vreau, dar dacă ar fi să gândesc ca tine, ce ai putea să oferi viitoarei soții? Să adormiți și să vă treziți împreună?
– Vrei să spui că sunt un zero barat? – s-a ofensat Mihai. – Că nu sunt capabil de nimic?
– Ai aproape treizeci de ani. Lucrezi pentru 2500 de lei pe lună, trăiești în apartamentul dărâmat al unchiului tău, ca să nu plătești chirie, te îmbraci din magazine ieftine. Nici măcar o mașină nu vrei să-ți cumperi, că trebuie întreținută!
– Dacă e să te ascult pe tine, sunt un dar de sărbătoare! Așa că de ce te mai întâlnești cu mine?
Larisa a ridicat din umeri.
– Ești drăguț, bine proporționat, ești amuzant și un iubit minunat.
– Pentru sănătate?
– Și pentru suflet!
– Dar o familie nu vom avea!
– Până când nu devii matur, sigur nu!
– Perfect! Atunci, oferta mea e scoasă de pe masă! Și mai mult, știi ce? Ne despărțim!
– Serios? – a întrebat ironic Larisa. – Mă așteptam să propui asta deja! Atunci la revedere! – a spus ea făcându-i cu mâna, amintindu-i că se ceartă cu ea în apartamentul ei.
– La revedere! – a spus cu mândrie el, trăgându-și pantalonii. – Mai bine să fie adio!
– Atunci adio! – a spus ea cu un zâmbet, aruncându-i tricoul.
Mihai a plecat, iar Larisa a dat drumul la muzică, a stins luminile și a început să danseze. Întotdeauna o ajuta să-și calmeze nervii și să-și recâștige zâmbetul. Știa că mâine sau poimâine tot va reveni el, dar oare îl va primi din nou? Asta rămâne de văzut!
