Mi se pare incredibil, dar eu și sora mea am ajuns să avem aceeași soacră. Nici în visele mele cele mai ciudate nu m-aș fi gândit că viața o să mă aducă aici.
Toată lumea îl aprecia pe soțul meu, Radu, mereu cu vorba bună la el. M-a curtat insistent, însă am aflat acum că, pe ascuns, trăgea cu ochiul și la sora mea, Sorina. Totul a devenit limpede după ce a aflat că bunica mea mi-a lăsat moștenire apartamentul din Chișinău. Imediat după ce a fost sigur de asta, m-a cerut de soție.
În același timp însă, Sorina era deja însărcinată, pentru că spera să-l convingă și ea pe Radu să se însoare cu ea. Disperată, și-a mințit fostul iubit că bebelușul e al lui, doar ca să aibă și ea pe cineva aproape.
Eu cu Radu stăteam la început într-o căsuță veche, la părinții lui, în Bălți. Când vecinii au vrut să-și vândă terenul, Radu m-a convins să vând apartamentul și să cumpărăm terenul. Am acceptat, deși a trebuit apoi să luăm un credit serios în lei moldovenești ca să construim.
Soacra, doamna Ecaterina, nu a pierdut niciun prilej să-mi arate cine-i șefa: mereu cu câte o vorbă rea, pe Sorina o alinta, mie îmi dădea ordine și mă amenința. Când casa era ridicată deja, a dărâmat gardul și și-a slobozit câinii (niște dulăi cât niște viței) în curtea mea, știind că am frică de ei. Îi ceream lui Radu să-i spună ceva, dar mă acuza că exagerez, ca bărbații care nu vor să se bage în conflicte.
Nu am mai rezistat. Am mers la tribunal, să-mi recuperez partea din casă, să văd dacă pot măcar să-mi iau un apartament separat. Am avut un șoc: casa nu era trecută pe numele nostru, ci doar pe numele soacrei. Nici nu știu cum au reușit să facă astfel încât să fiu tras pe sfoară. M-am trezit, practic, în stradă.
Fix când am rămas fără nimic, Radu a aflat că sora mea, Sorina, a primit un apartament de la tata, în Orhei, și a pornit la atac. Ca să-i strice mariajul, i s-a destăinuit bărbatului Sorinei că el este tatăl biologic al fetiței. Eu am divorțat și el a făcut apoi același scenariu și cu Sorina.
Timp de ani buni nu am mai știut nimic de ea, până când, întâmplător, am aflat că iar sunt împreună. Dar când Sorina s-a prins că și ea a fost înșelată, mi-a propus să ne aliem. Nu ne mai lega decât dorința de dreptate.
Ne-am apucat să întrebăm vecinii, să facem rost de informații și am descoperit că soacra și Radu cumpăraseră deja cinci loturi de teren pe spinarea unor femei naive. Totul pe același model: el aducea acasă nevasta, divorțau, femeia rămânea fără nimic.
Ne-am adunat mai multe “victime” și am depus o plângere colectivă. Degeaba însă, că Radu fugise deja peste hotare, la muncă în Spania. Doar soacra a rămas aici, în Bălți, și acum ne hărțuiește să-i dăm copiii, că sunt nepoții ei unici.
A venit cu acte la tribunal, să demonstreze că, neavând apartamente pe numele nostru, am fi iresponsabili. În final, s-a decis ca fiecare copil să aibă unde sta, iar vizitele bunicii au trebuit asigurate. Toate necazurile noastre au pornit de la viclenia ei.
Cel mai rău e că soacra nu pierde nicio ocazie să le întoarcă împotriva noastră pe nepoatele ei. Mereu țipă că ea e victima și noi suntem nemulțumitele, le cere fetelor să mintă că noi fumăm și bem. Ba le amenință: dacă nu le cumpăr o tabletă, spun la Protecția Copilului!
O să vă iau copiii! O să vedeți voi! urlă cât poate Ecaterina.
Și noi ce putem face? Cu ce să luptăm, când ea e în stare de orice pentru a ne face rău? Nu găsesc nicio pace, iar lecția pe care am învățat-o amar este că familia nu e mereu un loc sigur. Uneori, cei mai apropiați sunt capabili să te lase fără adăpost, iar încrederea o plătești scump.
