Încă cresc o fetiță pe care a adus-o amanta bărbatului meu. Da, ați citit bine. Unii s-ar gândi că sunt nebună și că-mi trebuie tratament, dar staţi puţin să ascultaţi tot ce am de spus.
Era anul 2005, eu și Alexandru aveam o familie și o mică afacere de familie. El deţinea câteva magazine de produse alimentare, aducea marfă din Polonia, Italia și Germania. Astfel, eu nu trebuia să lucrez și mă ocupam numai de treburile casei. În plus, atunci aveam pe Mihăiță, băiatul nostru de 5 ani. Îmi dedicam tot timpul creşterii lui și treburilor gospodăreşti. La Alexandru îi aşteptau mereu ciorbe de burtă, sarmale, plăcinte cu varză. Şi, desigur, casa era mereu strălucitoare, ca la curățenie de sărbători.
Totul s-a sfărâmă în acea seară nenorocită. Venisem acasă după ce am luat masa la prieteni, iar Mihăiță dormea în maşină. Apropiindu-ne de casă am observat că Alexandru începea să se agite. Lângă poartă stătea o tânără şi ţinea în mână o păturică roz. Când am ieşit din maşină, a alergat spre soţul meu:
Ia! Ia! Ia! Nu lăsa să plece! După ce am ascultat de tine, nu am făcut avort!
Rămasă cu gura căscată, eu nu ştiam ce să fac. Alexandru era la fel de confuz.
Nu vreau să o văd, să o aud! Nu-mi mai suna nici măcar pe telefon și nu spune nimic fiicei!
Am stat câteva minute în zăpadă, în mijlocul unei năvalnice. Unii vecini începuseră să privească prin ferestre şi să ne bârfească. Alexandru, tot tăcut, ținea păturica roz în braţe.
Hai, nu sta pe gheață. Hai prinăuntru, îţi explic totul
Se dovedi că acea tânără era fostă noastră angajată, plecată de un an. Știţi și voi ce înseamnă asta.
Și ce facem cu ea? întrebă Alexandru, așezând cu grijă fetiţa pe pat.
Ce altceva, o creştem. E, de altfel, fiica ta.
Am încheiat o înţelegere cu doctorii, printr-un plic cu 2000 lei, să mise înscrie o a doua sarcină falsă în fişa medicală. Fetiţa a primit numele Doina. Nu simţeam o ură faţă de ea, ci doar tristeţe că nu era vinovată de nimic. Cum să urăz un copil de doar două luni?
A durat mult să iert trădarea lui Alexandru. Am mers la psiholog și am chiar gândit să ne despărţim. Dar, cum se spune, timpul vindecă. Am văzut că soțul se căi sincer, încearcă să recâştige încrederea mea. Nu lam iertat dintro dată au fost ani și luni de muncă.
Mihăiță sa îndrăgostit nebuneşte de Doina. Se juca mereu cu ea, o ducea cu căruciorul în parc, se lăuda la prieteni că are o soră frumoasă. Şi nu lăsa pe nimeni să o supere.
Au trecut 18 ani. Doina a crescut și seamănă ca o copie a lui Alexandru chiar nasul se strâmcă la fel când vrea să strănută. O numeam fiica mea de suflet. Unii vecini încă îşi aruncă priviri peste umăr când trecem pe lângă curte, dar nu ne deranjează.
Săptămâna trecută Doina a împlinit 18 ani. Am decis să sărbătorim mai întâi în familie, apoi ea va ieşi cu prietenii la un restaurant. Au venit socrii, părinţii mei, naşii lui Doina, și, în cele din urmă, o surpriză: mama Doinei.
Ce faci aici? a spus Alexandru, strâmbând din buze, şi a împins-o afară.
Ce? Am venit la fiica mea. Unde e Violeta?
Nu se numeşte Violeta, se numeşte Doina. Ce vrei de la noi?!
Domnul meu, nu puteţi să alegeţi un nume mai frumos? Am adus cadouri: parfum, telefon nou. Unde e ea?
Ascultă, are părinţi. Tu nu eşti decât un gol. Țiai amintit de fiica ta abia la 18 ani? Unde ai fost toţi aceşti ani?
Ce vrea să ştie! Vă voi da în judecată!
Pleacă dincolo și nu mai pune nasul pe noi. Dacă nu, chem poliţia.
Alexandru a făcut să plece femeia. Atunci am înţeles că nimic şi nimeni nu poate să ne dărâme familia. Suntem gata să ne apărăm unii pe alţii și să dăruim iubire. Alexandru e un tată minunat și îmi place că copiii au un astfel de tata.
Voi reuşiţi să primiţi un copil al altcuiva, aşa cum a făcut cititoarea noastră?
Această poveste se bazează pe o întâmplare reală, împărtăşită de un cititor. Orice asemănare cu nume sau locuri reale este pur întâmplătoare. Toate fotografiile sunt ilustrative.
Prieteni, dacă vreţi să citiţi şi alte poveşti, lăsaţi un comentariu şi nu uitaţi de likeuri. Asta ne motivează să scriem în continuare.
