Gust amar
Gata, s-a terminat! Nu va fi nicio nuntă! a izbucnit Irinuca.
Stai, ce s-a întâmplat? s-a blocat Petru, parcă era totul bine!
Bine? a râs scurt Irinuca, da… bine. Doar că s-a oprit preț de câteva secunde, gândindu-se cum să-i spună… Dar, până la urmă, a spus-o verde-n față, îți miros șosetele! Nu pot să respir lângă ele toată viața!
Chiar așa i-ai spus? a încremenit mama Irinucăi, când fata ei i-a mărturisit că va retrage dosarul de la Starea Civilă. Nu pot să cred!
De ce nu? a ridicat din umeri fosta mireasă, e adevăr. Nu zi că tu nu ai observat niciodată.
Ba da, normal că am observat a spus mama încurcat, dar e așa umilitor. Eu credeam că-l iubești. Băiatul nu-i rău, iar problema cu șosetele, se rezolvă.
Cum? Vrei să-l înveți să se spele la picioare? Să-și schimbe șosetele zilnic? Să dea cu deodorant? Mamă, te auzi? Eu mă pregăteam să mă mărit, nu să adoptez un flăcău mare!
Atunci de ce ai ajuns să depui dosar, dacă tot nu erai sigură?
Datorită ție, mama! Petru e băiat bun, cuminte, mie tare-mi place de el așa spuneai? Și mai ziceai: Ai 27 de ani, Irinuca, e timpul să mă bucur și eu de nepoți. De ce taci? Nu-i așa?
Irinuca, eu n-am știut că mai ai dubii. Părea a fi ceva serios Dar, știi, mă bucur că ai judecat bine și ai hotărât. Dar, fata mea, cu șosetele miros, te-ai dus cam departe. Nu te recunosc…
Exact de-aia, mamă. Să fie clar. Să nu se mai întoarcă niciodată…
***
La început, Petru i s-a părut Irinucăi simpatic și puțin stângaci. Umblă mereu în blugi și aceeași tricou. Nu filozofa ca pe la Muzeul Brukenthal, dar putea povesti ore întregi despre filme vechi românești. Ochi îi sclipeau atunci.
Lângă el te simțeai liniștită.
De fapt, tocmai această liniște o atrasese pe Irinuca, sătulă de relații furtunoase și de marea căutare a jumătății.
După două luni de mers la cinema și la cofetării, Petru, bâlbâindu-se, a spus:
Poate vii la mine? Îți fac colțunași moldovenești! Cu mâna mea i-am făcut!
Invitația avea ceva familiar, cald, de acasă. Inima Irinucăi a tresărit. Iar Cu mâna mea i-am făcut!, a dat lovitura.
A acceptat…
***
Garsoniera lui Petru nu i-a plăcut deloc.
Nu era murdar, dar totul era haotic, straniu, lăsat în voia sorții. Pereți gri, fără tapet, o canapea veche, jerpelită, cu o singură pernă. Pe podea, grămezi: cutii, cărți, reviste vechi. Adidași trântiți la mijloc. Aer închis, a praf și a scrum.
Camera semăna mai mult cu gara Bălți, ca și cum stătea gata de plecare dar nu se pornea nicicum.
Petru s-a întins cu mândrie:
Ce zici de cetatea mea? iar zâmbetul său nu trăda pic de rușine. Parcă era mândru!
Irinuca s-a silit să zâmbească. Îi plăcea, nu voia ceartă.
În bucătărie era totul la fel de dezolant: masa sub un strat fin de praf. Chiuveta plină de vase nespălate, cănile aveau urme negre. O cratiță veche pe plită. Irinuca a rămas blocată cu privirea la ibric.
Oare ce culoare a fost?, s-a întrebat ea.
S-a întristat.
Petru povestea, încerca s-o facă să râdă, dar, când i-a dat farfuria cu colțunași, Irinuca a refuzat, invocând dieta
Nici gând să guste ceva din acea bucătărie.
Ajunsă acasă, a stat să analizeze seara la Petru.
La prima vedere, nimic important: băiat singur, nu-i prea gospodar. Și?
Dar În dezordinea aceea, Irinuca a văzut altceva, imens și greu de înțeles: cum să trăiești așa? Nu pentru că-i lene să spele vasele. Ci fiindcă pentru el asta e normalitatea!
A rămas cu un gust amar
***
Apoi Petru a venit la Irinuca. Oficial i-a cerut mâna. I-a dat inelușul Moșilor, din aur de la Chișinău. Au depus dosarul. Părinții s-au apucat cu entuziasm de pregătiri.
Să fii mireasă îți umple inima. Dar când Irinuca rămânea singură și se gândea la Petru, care mereu voia să-i facă o bucurie, făcea colțunași și povestea bancuri, în fața ochilor îi apărea ibricul acela decolorat!
Înțelegea: nu-i doar un ibric. E o dovadă! Vorbește despre felul lui de a fi. Despre grijă. Despre el. Și, probabil, despre relația lor.
Și-a imaginat o dimineață împreună. S-a speriat.
Ea s-ar trezi, ar merge în bucătărie ar găsi ceaiul lăsat de seara și firimituri pe masă. Dacă ar spune: Iubitule, strânge te rog!, el ar privi mirat, ca la el acasă și nu ar înțelege. N-ar țipa, n-ar protesta. Nu ar pricepe. Și Irinuca ar fi nevoită să-i reamintească, să curețe, să-i explice. Zi de zi. Iubirea ei s-ar veșteji, sugrumată de mii de detalii pe care el nu le vede niciodată.
Mama era atât de fericită că fiica ei se mărită.
***
Să te măriți…
Toată căldura pe care Irinuca o simțea lângă Petru s-a evaporat treptat, lăsând în urmă neliniște grea.
Irinuca, întreba Petru aproape în fiecare zi, cercetând-o cu ochii lui blânzi, totul e bine între noi? Ne iubim, nu?
Sigur că da răspundea, simțind cum ceva se rupe în ea.
Până la urmă, a simțit că nu mai poate. S-a confesat prietenei sale, Viorica.
Și ce dacă? s-a mirat Viorica. Un pic de praf, un ibric! Al meu lasă câte o bombă atomică în bucătărie, nici nu bagă de seamă. Bărbații nu văd nimic din astea!
Tocmai asta! Ei nu văd a șoptit Irinuca. Și niciodată n-o să vadă. Iar eu eu o să văd mereu! Toată viața! O să mă distrugă încet, sigur!
***
Nu-l condamna. Nu o păcălise. Era sincer. Doar trăia în altă lume. Într-o lume unde o farfurie murdară e normalitate. Pentru ea, era semnul lipsei de înțelegere, de grijă.
Nu era vorba de curățenie. Era despre diferite moduri de a privi viața. Și crăpătura din sufletul ei avea să devină o prăpastie între ei.
Mai bine să oprească totul acum, decât să ajungă în fundul prăpastiei mai târziu
Aștepta momentul potrivit.
***
Irina și Petru au fost invitați la o petrecere.
Au ajuns, s-au descălțat în hol, au lăsat pantofii lângă ușă…
Au intrat în sufragerie…
Un miros groaznic îi însoțea.
Irinuca nu și-a dat seama imediat de unde vine. Când a realizat, și-a dat seama că nu doar ea, ci toată lumea îl simțise. I-a fost așa rușine că ar fi vrut să dispară. Fără vreun cuvânt, a ieșit, s-a îmbrăcat și a plecat.
Petru a fugit după ea, a prins-o de mână. Ea s-a întors, privind cu reproș:
Gata! Nu va fi nicio nuntă!
***
Nunta nu a mai avut loc.
Irinuca crede că a procedat corect și nu regretă.
Iar Petru nici acum nu pricepe ce a fost, de fapt, problema. Ce, mare lucru? Miros șosetele putea foarte bine să le scoată!
