Gata, Adriana, între noi s-a terminat! Vreau o familie adevărată, copii. Tu nu poți să-mi oferi asta. Am așteptat destul, am îndurat. Am nevoie de un fiu. Am depus deja actele de divorț! Ai trei zile să-ți faci bagajele. Când pleci, dă-mi un telefon. Eu mă mut deocamdată la mama mea. Grăbește-te, trebuie să pregătesc apartamentul pentru copil și mama lui. Așa! Nu te mira, viitoarea mea soție e însărcinată! Trei zile ai!
Adriana tăcea. Ce putea răspunde?
Nu reușise să aibă copii. Mihai a tot așteptat, cinci ani! Trei încercări eșuate.
Multe consulturi la doctori, analize peste analize Sunteți sănătoasă, doamnă, ziceau toți. Atunci de ce nu merge niciodată?
Adriana a fost mereu fată cuminte: nu fuma, nu bea, sport și alimentație sănătoasă.
Într-o zi, i s-a făcut rău la serviciu, a venit salvarea, s-a întâmplat totul pe repede-înainte…
…Ușa s-a trântit după Mihai iar Adriana a căzut, sleită de puteri, pe canapea.
Să-și strângă lucrurile? Pentru ce și unde să se ducă? La cine?
Cât a studiat și înainte de căsătorie, a stat la mătușa ei. Dar mătușa s-a dus, iar verișorul a vândut apartamentul. Să se întoarcă la țară, în casa bunicii? Să caute o chirie? Dar cu serviciul ce face?
Întrebări cu duiumul și trebuiau rezolvate rapid…
… În zori, ușa s-a deschis și soacra a intrat în apartament.
Nu dormi? Bine faci. Am venit să supraveghez, să nu iei și ce nu-ți aparține!
Chiloții vechi ai lui Mihai sigur nu-i iau. Pe-ai mei îi numerotăm împreună?
Ce obrăznicătură! Și te dădeai tu așa cuminte, politicoasă, tăcută chiar. Uite unde-ai ajuns. Eu i-am zis lui Mishu, de la prima nereușită, că tu nu ești în stare să-i faci un copil.
Pentru atât ați venit? Poftiți, supravegheați în liniște, vă rog.
Ce faci acolo, pui setul de veselă la bagaj?!
E al meu. L-am moștenit de la mătușa, e amintire.
Acum rămâne gol fără el!
Nu-i treaba mea asta. O să aveți, în schimb, un nepot.
Ia doar ce-i al tău!
Laptopul e al meu! Cafetiera, cuptorul cu microunde primite de la colegi. Mașina mea, cumpărată înainte de nuntă. Mihai are oricum una.
Ai de toate, numai copii nu poți face!
Asta nu mai e problema dumneavoastră. Poate că Dumnezeu așa a vrut
Te văd bine mersi, nu plângi, nu te vaiți! N-ai plănuit totul ca să ajungi aici?
Vorbiți prostii. Mi-e greu și să mă gândesc la asta
Adriana a privit apartamentul lucrurile ei nu mai erau: periuță, cremă, papuci…
Parcă uitase ceva important. Soacra o tot distra.
A! Statueta pisicii! Era un mic secret acolo, nici Mihai nu știa. În burtica pisicii era o pereche de cercei și un inel simple, dar amintire de la bunica. Mishu mereu le numea fleacuri. Oare le-a aruncat? Tot ce nu-i folosea, trimitea pe balcon. Adriana a deschis ușa…
Și acolo ce cauți? Ai terminat, pleacă! vocea soacrei iar. Te atașezi de apartament? Atașează-te! Oricum nu-l mai vezi.
Pisicuța s-a găsit, bijuteriile la locul lor. Gata, poate pleca.
Cheile aici, la revedere. Sper să nu vă mai întâlnesc vreodată.
Adriana a dat o fugă la birou. Era încă în concediu medical, dar a făcut cerere de concediu de odihnă.
Adriana, ne pare rău, dar fără tine… Trei săptămâni îți ajung? Doar să răspunzi la telefon, te rugăm, fără tine jumate din proiecte stagnează.
Bine, o să mă rup un pic de grijile astea. Mulțumesc!
Ai nevoie de ajutor?
Nu mulțumesc…
Dispun pentru prime și banii de concediu.
Mulțumesc, o să-mi prindă bine.
Nici cu gândul la chirie nu s-a mai bătut capul. A plecat la țară, la casa bunicii. Pe nimeni nu mai avea acolo bunica de trei ani nu mai era iar pe mama nici nu a apucat s-o cunoască: a murit la naștere.
În schimb, Adriana… nici ea nu putea naște.
O oră de șosea, și a ajuns. Mărul din grădină, lalelele…
Ultima dată, venise aici cu Mihai toamna, la grătar și voie bună.
A intrat în curte cu mașina, cheia de la garaj, ca tot omul, în casă.
Deschide ușa liniște. Pe masă, căni și farfurii nespălate. De unde atâtea, dacă ultima dată a făcut totul lună?
Nu, a făcut curat! Cineva a mai fost aici!
Două căni, farfurii, pungi de suc, sticla de spumant preferată de Mihai. Clar, nu din toamnă.
Deci Mihai a venit cu altcineva?
Nu mai contează…
Doar ea avea cheie, dar sigur a făcut soțul vreo dublură. Timp de schimbat yala!
Noua viață, ordine în casă, apoi o baie lungă, să spele tot trecutul.
A ieșit din baie. Cineva bate la ușă. Apoi și la geam.
Cine-i acolo?!
E totul în regulă?
Da… a răspuns nedumerită.
A ieșit. În prag, un bărbat străin.
Scuzați, nu vreau să vă sperii. Sunt vecinul de alături, v-am observat toată ziua… Nu v-am mai văzut, dar am văzut foc la sobă, m-am gândit să nu pățiți ceva…
Mulțumesc, e totul în regulă.
Sunteți rudă cu Mihai? A fost pe aici cu soția lui… Sunteți sora?
Nu, sunt fosta, aproape fosta divorțul e în lucru.
Și casa?
A mea.
Eu sunt vecin temporar. Prietenul mi-a dat casa până-mi rezolv cu divorțul. Mâine-s om liber. Scuzați dacă am deranjat. Dacă aveți nevoie de ceva, mă cheamă Ilie.
Adriana. Ați putea să-mi schimbați încuietoarea?
Sigur. Spuneți când…
Cât mai repede. Mâine vreau să cumpăr.
Las că mă uit eu, o cumpăr, să nu nimeriți ceva greșit, eu tot merg în oraș.
Mulțumesc!
Au trecut două săptămâni. Mai rămăsese o săptămână de concediu, apoi trebuia să revină la oraș. Adriana s-a obișnuit cu liniștea și nu-i mai ardea să caute chirie. Mihai nici nu a sunat, niciun mesaj doar unul scurt cu data divorțului. Mai bine așa, nici nu voia să-l vadă.
Sâmbătă dimineață. Adriana s-a trezit devreme, că Ilie o invitase la plimbare la lac.
Nu avea de gând vreo relație nouă, dar o plimbare nu strică nimănui. S-au simțit bine și la întoarcere s-au dus să mănânce.
Surpriză! În fața casei, mașina lui Mihai. Tocmai ajunsese. Deschide ușa mașinii, ajută să coboare o doamnă însărcinată.
Adriana și Ilie se apropiau de poartă. Mihai forța ușa, dar nimic.
Ce se petrece aici?
De ce încercăm să intrăm în casa altuia?
Mihai a rămas fixat pe loc.
E casa noastră! a țipat doamna însărcinată.
Da? Cine ți-a spus? Mihai? Casa asta e a mea, vă rog să părăsiți curtea.
Mihai, cine e asta?! Fosta ta?! Scoate-o afară! piuia gravida.
Adriana și Ilie au început să râdă. Mihai, jenat, și-a urcat tovarășa în mașină și au plecat.
O să aibă și el distracție…
Îi faci copil, eu n-am putut. Trei eșecuri… Iartă-mă.
Pe mine m-a lăsat nevasta că n-am vrut copii…
Au trecut patru ani de la divorț. Într-o zi, Adriana o întâlnește pe fosta soacră la supermarket.
Adriana, nu te-am recunoscut! Te tot observam. Ești… însărcinată?
Da, spune Adriana, mângâindu-și burtica.
La Mihai totul e dezastru. Nepotul s-a născut slab, ceva nu-i în regulă pe linie bărbătească. Nevasta l-a lăsat, ne-a pasat nouă copilul. Dar tu, singură, ai decis să faci un copil?
Nu, nu-s singură. Am familie. Mă grăbesc, mă așteaptă acasă.
Așa deci? Iartă-mă de toate…
Răbdare multă vă doresc…
Fosta soacră s-a uitat lung după Adriana. Mergea de mână cu Ilie, care ținea cu o mână băiețelul lor și cu cealaltă pe Adriana… Iar fetița, șatenă, semăna leit cu mama.
Să curgă inimioarele și lăsați un comentariu cum vi s-a părut povestea noastră mioritică?
