Gata, Lenuța, între noi e capăt de linie! Eu vreau o familie adevărată, copii. Tu nu poți să-mi dai asta. Am tot așteptat, am mai și înghițit. Eu am nevoie de fiu. Deja am depus actele pentru divorț! Ai trei zile să-ți strângi lucrurile. Când pleci, dai un semn. Eu mă mut la mama între timp. Grăbește-te, trebuie să aranjez apartamentul pentru copil și mama lui. Da, să nu mă privești așa mirată, viitoarea mea soție e deja însărcinată! Ai trei zile!
Lenuța tăcea. Ce-ar fi putut să răspundă?
Copil nu reușea să facă. Mihai a tot aşteptat, săracu, cinci ani întregi. În vremea asta, trei încercări ratate.
Doctorii, pe care Lenuța i-a colindat ca pe Moșii de primăvară, spun toți că e sănătoasă. De ce nu merge, n-a știut să explice niciunul.
Lenuța mereu trăise ca la carte, fără excese, fără chefuri, fără nimic.
Acum, de-odată, i-a fost rău la birou, și-a chemat ambulanța, dar totul s-a petrecut repede…
Ușa s-a trântit după Mihai, iar Lenuța s-a prăbușit fără vlagă pe canapea.
N-avea nici chef, nici putere să-și strângă lucrurile. Și nici nu știa unde să se ducă.
Când era studentă și după, până la măritiș, stătea la mătușa ei. Dar mătușa nu mai e, iar apartamentul l-a vândut verişorul. Să se întoarcă la casa bunicii din sat? Să caute chirie? Cu serviciul ce-o face?
De întrebări n-avea timp să se plângă. Trebuia să se miște…
…Dimineață, hop, intră pe ușă soacră-sa.
Nu dormi? Bine faci. Am venit să verific să nu iei ceva ce nu-ți aparține.
Chiloții vechi ai lui fiu-tău sigur nu-mi trebuie. Pe ai mei îi numeri?
Uiți-te la ea, ce-o apucat-o! Cât a fost de cuminte, fată bună, acuma s-a schimbat la față! Ți-am zis eu lu Mihăiță de la prima încercare eșuată că n-o să fii burta cu copil!
Ați venit cu teoria asta? Mai bine ședeți liniștită și, dacă ceva nu vă place, țineți pentru dumneavoastră.
Cum, pui serviciul meu în plase?!…
E al meu, de la mătușa. Ultima amintire cu ea.
Va fi pustiu fără el!
Asta nu mă atinge. Vă iese nepotul.
Să iei doar ce-i al tău!
Laptopul e al meu, la fel cafetiera, cuptorul cu microunde, tot colegii mi le-au făcut cadou. Mașina e tot a mea, înainte de măritiș am luat-o. Fiul dumneavoastră și-a luat alta.
Ai de toate, doar copii nu poți face!
Nu ține de dumneavoastră. Poate așa a decis Dumnezeu.
Tu nu ești deloc afectată! Să nu fi făcut intenționat, ca să ajungi aici?
Vă bateți în vorbe. Nu pot nici gândi.
Lenuța s-a uitat în jur: nu mai rămăsese nimic de-al ei. Periuța de dinți, trusa cu cosmetice, papucii…
Ceva totuși important uitase. Soacra nu-i dădea pace.
A, da! Pisica de ceramică, statueta veche. Avea un mic secret în ea: un set de cercei și un inel. Nu erau scumpe, dar erau de la bunica, scumpe la amintiri. Mihai mereu le numea vechituri. Să le fi aruncat? Tot ce nu-i plăcea punea pe balcon. Lenuța a deschis balconul…
Ce cauți acolo? Ți-ai luat hainele, acum pleacă! răcni iar soacra. Te iei la revedere de la apartament? Fă-o! Altul nu mai pupi!
În sfârşit, pisica era la locul ei. Se putea pleca.
Poftim cheia, la revedere. Sincer sper să nu ne mai vedem.
Lenuța a trecut pe la birou. Era tot în concediu medical, dar a cerut să-i deconteze și concediul de odihnă.
Te compătimim cu toții, dar ce ne facem fără tine? Trei săptămâni ajung? Dar ținem legătura, jumate din proiecte nu mișcă fără tine.
Bine, măcar ocup altceva mintea. Mulțumesc.
Ai nevoie de ajutor?
Nu.
O să le spun și la plată, să-ți dea și premiu.
Mulțumesc, pică la fix.
Nu s-a complicat să caute apartament, a pornit direct spre sat, la casa bunicii. N-avea cine s-o aștepte, de trei ani bunica nu mai e, iar mama… n-a cunoscut-o niciodată, mama murise când a născut-o.
Iar Lenuța acum nu putea avea copii…
După o oră de drum era acasă. Mărul din curte. Lalele. Ultima dată venise împreună cu Mihai, toamna trecută: făcuseră grătar, relaxare…
Lenuța a intrat mașina în curte, cheia garajului era în casă.
A deschis ușa. Liniște. Pe masă cești și farfurii nespălate. De ce n-a strâns data trecută?
Ba da, strânsese! Dar cineva fusese după ea!
Două căni, farfurii, pungi de suc, sticlele de prosecco preferate de Mihai. Sigur nu-s de toamna trecută.
Înseamnă că Mihai a fost pe aici. Cu cine oare?
Nu mai avea importanță…
Cheia casei doar ea o avea, dar sigur Mihai făcuse o copie. Era momentul să schimbe yala.
Început de viață nouă, curățenie, apoi o baie fierbinte.
Lenuța voia să spele tot trecutul de pe ea.
Când se pregătea să iasă, cineva bate la ușă. Apoi la geam.
Cine-i acolo?!
Totul e în regulă la dumneavoastră?!
Da răspunse femeia mirată.
Lenuța ieși și văzu un necunoscut în curte.
Scuzați-mă dacă v-am speriat, eu sunt vecinul din casa cealaltă. V-am tot urmărit toată ziua am văzut că nu mișcați, iar fumul iese din horn Am zis să nu vi se fi-ntâmplat ceva rău…
Mulțumesc, totul e bine.
Sunteți rude cu Mihai? El a fost zilele trecute cu soția… Sunteți sora lui?
Nu, sunt fosta soție. Aproape. Încă nu s-a pronunțat divorțul.
Ah, casa e a dumneavoastră?
A mea, sigur.
Eu-s Iurie. Stau temporar în casa vecină. Și eu recent am trecut prin divorț. Dacă aveți nevoie de ceva, să știți că eu pot să ajut.
Eu-s Lenuța. Știți să schimbați o yală?
Sigur. Ziceți când și mă ocup eu.
Cât mai repede. Mâine iau una din oraș.
Hai că mă uit eu la model și mă ocup de tot, să nu luați altceva nepotrivit.
Foarte bine, așa facem.
Au trecut două săptămâni. Mai avea una de concediu, trebuia să se întoarcă la oraș. Nu-i plăcea gândul să caute chirie. Mihai nu scria, nu suna. Primitese doar notificarea cu data divorțului. Mai bine așa. N-avea chef să-l vadă nici în poză.
Sâmbătă. Lenuța, matinală ca la armată, primise invitație la o plimbare pe la iaz de la Iurie.
Să înceapă o altă relație? N-avea chef, dar la o plimbare nu scrie final fericit pe frunte. Au stat frumos la povești, și-au făcut drum spre prânz acasă. În fața casei, mașina lui Mihai. Abia sosise. Ușa de la mașină s-a deschis: il vedem pe Mihai coborând, apoi ajutând o doamnă însărcinată să se dea jos.
Lenuța și Iurie tocmai ajungeau la poarta. Mihai încerca să deschidă ușa casei, fără noroc.
Ce se întâmplă aici?
Și noi asta întrebăm. Ce căutați în casă străină?
Mihai s-a blocat.
E casa noastră! a zis bombastic doamna gravidă.
Așa? Și cine zice? Poate Mihăiță? E casa mea, vă rog părăsiți proprietatea.
Mihai, ce zice nebuna asta?! Cine-i?! Fosta ta?! Dă-o afară, urlă graviduța.
Lenuța și Iurie n-au rezistat: au izbucnit în râs. Mihai a băgat soția în mașină, s-au urcat și au plecat.
Zile ușoare îl așteaptă pe bietul Mihăiță.
Și tot a primit copil, eu n-am putut. Trei încercări, nimic. Îmi pare rău…
Ei, la mine a plecat soția că nu voia copii…
Patru ani după divorț. Întâmplare: Lenuța o întâlnește pe fosta soacră în supermarket.
Lenuța, nu te-am mai recunoscut! Mă tot uit la tine de ceva vreme… Dar ești tu. Și… ești însărcinată?
Da, răspunde Lenuța, mângâindu-și burtica rotundă.
Iar la Mihai vai de capul lui. Nepotul s-a născut bolnav, ceva n-a mers pe linie bărbătească. Soția lui l-a părăsit și ne-a lăsat cu tot cu copil. Da tu singură îți crești copilul?
Nu, am familie. Trebuie să merg, mă așteaptă ai mei.
Așa, așa Iartă-mă, Lenuță
Să fiți sănătoasă și cu răbdare…
Fosta soacră a privit lung, în timp ce Lenuța mergea, sprijinită de Iurie care o ținea protector , iar de mânuță se ținea o fetiță, leit mama ei…
Dați un like, lăsați un comentariu: ce părere aveți?
