Sorina și prietena ei, Lia, se plimbă prin Parcul Central când, dintr-o dată, zăresc un bărbat și o femeie. Se îmbrățișează, iar el îi șoptește ceva la ureche. Femeia zâmbește larg. Sorina îi privește cu ochii mari întredeschiși și nu poate-și lua privirea de la ei.
Sorina, ce faci? Sorina! exclame Lia, surprinsă.
Nimic, hai să mergem mai departe, răspunde Sorina, și cele două se despart.
În drum spre casă, Sorina simte că ceva nu poate fi adevărat. Tată, cum ai putut să faci așa cu mama? îşi spune, incapabilă să creadă ce a văzut.
După orele de la şcoală, Sorina nu vrea să meargă acasă, aşa că propune:
Lia, hai să ne plimbăm prin parc încă puțin!
Sigur, să profităm de vreme! răspunde Lia.
Parcul nu este pe drumul lor, dar de ce să nu facă o plimbare?
Pe aleea verde, trec alături de cupluri îndrăgostite care se aruncă priviri geloase. Nimeni nu le observă.
Ajung la o alee pustie și din nou zăresc acelaşi cuplu. Bărbatul, deja cu câţiva ani pe spate, le şopteşte la ureche. Femeia, fericită, îi zâmbeşte.
Sorina rămâne fără reacţie, dar Lia observă că prietena ei nu-şi poate lua ochii de la scena aceea.
Sorina, ce se întâmplă? întreabă Lia.
Nu e nimic. Hai să mergem, răspunde Sorina şi se avântă în faţă.
Părăsesc parcul. Sorina merge singură, gândinduse la ce a văzut. Prietenele se despărţesc şi fiecare se îndreaptă spre casă.
Sorina se plimbă spre apartamentul ei, capul coborât puţin. În mintea ei se repetă chipul fericit al femeii de lângă copac şi șoapta bărbatului, fără să observe că aceia erau… mama ei!
Tată, cum așa? Eu te iubeam, mă credeam perfect. Ai o amantă? Nu aș crede nimic dacă naş fi văzut cu ochii mei! îşi rosteşte în sine.
Ajunge acasă târziu.
Hai să ceni! Nu o să aștepţi pe tata, blestemă mama, Maria.
Reiau, doar să-mi spăl mâinile, răspunde stânjenită Sorina.
Stă în baie mult timp. Când iese, tatăl, Vasile, nu a sosit încă. Sorina ia cina şi se duce în camera ei. Se aşează la laptop, dar mintea îi rămâne blocată pe acea scenă din parc. Nu vrea să creadă că e adevărat.
E tata al meu. Încă există minciuni şi trădări în viaţa adulţilor? Ce-i lipseşte în viaţa lui? Poate că amanta lui crede că o să-l ia pe tata de lângă mine îşi gândeşte.
Sunetul uşii deschise o face să sară:
Îmi pare rău, dragă! Ziua a fost grea, rosteşte vocea lui Vasile.
În mod normal zilele grele apar la sfârşitul lunii, nu în fiecare zi, răspunde Maria, iar tonul ei duce la o ceartă.
Ana, nu te supăra! spune Vasile, intrând în camera fetei, încercând să o sărute, dar Sorina îl împinge înapoi:
Dă-te de gol, mâncarea se răceşte!
Ce sa întâmplat? întreabă tatăl.
Nimic, răspunde ea.
Vasile o priveşte atent, vrea să spună ceva, dar renunţă şi se duce spre bucătărie.
Toată seara Sorina rămâne în camera ei, planificând cum săşi recupereze tatăl. Se culcă cu acest plan în minte.
Se trezeşte din nou la câteva voci:
Vasile, unde mergi?
La muncă, e urgent.
E sâmbătă, poţi petrece şi cu familia.
Nu voi sta mult. mă întorc la prânz şi apoi mergem undeva.
Sorina iese din cameră, se întinde, pretinzând că tocmai sa trezit.
Unde te duci? întreabă imediat mama.
La şcoală, sunt deja întârziată.
Ce-i asta? Toată ziua sunt ocupaţi! se revoltă Maria.
Fata dispare în baie. Se grăbeşte să se îmbrace, observând că tatăl e deja în hol. El zâmbeşte:
Hai să te însoţesc la ore!
Sorina, ia o cafea! strigă Maria din bucătărie. Am făcut-o deja.
Bea, eu aştept. răspunde Vasile cu ovoară, parcă simţind vinovăţia.
Sorina se aruncă spre bucătărie, înghite cafeaua în grabă şi pleacă în hol:
Hai, tata!
Merg în tăcere câteva minute, apoi Vasile rupe primul dialogul:
Sorina, te supără ceva?
Nu, tata. Poate că e o perioadă de tranziţie pentru mine, răspunde ezitant, apoi adaugă: Te iubesc, tata!
Şi eu te iubesc, copilă!
Cel mai mult din lume?
Vasile se uită şiret, dar spune: Cel mai mult din lume!
Ei merg zâmbind, dar evită să se privească în ochi.
E totul, tata, mă aștept la prânz. Ai promis că weekendul îl petrecem împreună.
Sorina se îndreaptă spre ore, apoi se ascunde după tufișuri, asigurânduse că tatăl nu se întoarce. Speră să-l vadă plecând la muncă, dar el ia alt drum.
Câţi minute trec, fără să se uite înapoi. Ajung în faţa unei case. Vasile se opreşte lângă pomi, scoate telefonul şi sună.
După cinci minute iese o femeie. Sorina o priveşte uimită:
Ce frumoasă! gândeşte ea. E mai scumpă decât noi cu mama?
Femeia, Dana, îl sărută pe Vasile, iar cei doi pleacă ţinânduse de mână.
Zona este necunoscută şi pustie. Intră întrun mic parc, se așază pe o bancă şi vorbesc serios, apoi se sărută lung.
Sorina îi urmăreşte de departe, furia îi arde inima.
Se ridică şi se întorc spre casă. Vasile şi Dana se întorc la locuinţa de unde a ieșit femeia, îşi dă sărut, zâmbeşte, iar Vasile pare să meargă spre casă, în timp ce Dana dispare în intrare.
Sorina stă pe margine, gândinduse ce să facă. Vrea să fie singură cu acea femeie și săşi rezolve planul.
Atunci vede pe Dana ieșind din intrare cu un sac plin de gunoi şi se îndreaptă spre container. Sorina aleargă după ea:
Bună! o oprește, când Dana aruncă gunoiul şi se întoarce spre casă.
Bună! răspunde surprinsă. Ce vrei?
Uite, dacă te vei mai întâlni cu Vasile, îţi promit că îţi voi face o lovitură.
Cine eşti?
Nu înțelegi? răspunde Dana, iritată.
Ce vrei? întreabă femeia.
Îţi spun clar: dă-mi telefonul!
Ial, îi oferă Dana.
Sunăl și spunei să nu mai vină. Eu sunt fiica lui. Și mama lui mă iubeşte!
Dana sună pe telefon. Vocea lui Vasile răspunde:
Diana, ce sa întâmplat?
Vasile, nu mai trebuie să ne întâlnim.
De ce?
Nu va funcționa. Tu ai familie, eu plec din oraş după facultate.
Diana, dacă Vasile începe, dar vocea lui devine mai veselă.
Gata, Vasile, nu mai veni și nu mai suna!
Bine, Diana! La revedere!
Când Sorina revine acasă, părinţii ei mănâncă în continuare la masă și vorbesc liniştit.
Ce aşa, fericită? bâlbâie Maria, ridicânduse de la masă. Vrei să mănânci?
Da.
Copilă, de ce eşti așa de veselă? întreabă Vasile.
Tată, mă iubeşti? întreabă Sorina.
Te iubesc!
Şi pe mama?
După o scurtă pauză, Vasile răspunde hotărât:
Și pe mama te iubesc!
Eu vă iubesc pe amândoi! strigă el cu bucurie.
Prieteni, dacă vă place povestea, lăsaţi un comentariu și un like. Asta ne încurajează să scriem mai multe!
