Gina laudează casa voastră, vreau să văd pe ce aţi cheltuit atâţia lei spune Lavinia Petrescu cu un zâmbet arogant.
De patru ani Ana şi Victor lucrează la construcţia unei case cu două etaje în suburbia Măgurele. Îşi dedică tot timpul liber renovărilor, iar în sfârşit, după ani de muncă, familia se mută.
Împreună cu cei trei copii Mihai, Andrei şi Elena Ana şi Victor se așează în noua locuinţă şi îşi imaginează o viaţă de familie fericită. Totul ar fi perfect dacă mama lui Victor, Lavinia, nu ar reapărea, considerând că ridicarea casei a fost o cheltuială inutilă.
Încă de când s-au mutat, rudele şi prietenii vin să viziteze casa; în două luni toţi au făcut o tură, cu excepţia mamei lui Victor Lavinia Petrescu.
Rudele nu pot să nu vorbească cu admiraţie despre casă, iar vestea ajunge şi la Lavinia.
La Viti şi Ana casa e ca un basm! exclame sora mai mică a Lavinie. Ai văzut?
Încă nu, nu am avut ocazia răspunde Ana, prefăcânduse că nu-i pasă.
În aceeaşi seară, nerăbdătoare, Ana îi scrie fiului şi îi cere să îi trimită poze.
Gina laudează casa voastră, vreau să văd pe ce aţi cheltuit atâţia lei spune Lavinia, cu un zâmbet de superioritate.
Victor, fără să stea pe gânduri, îi trimite mamei câteva fotografii. Când le primeşte, Lavinia îşi arată nemulţumirea:
Interesant, de ce nu sunt invitată la nici o masă? Toată familia a fost la voi, dar eu nu
Poate pentru că ai crezut că ne ocupăm de nimic altceva decât de prostii? îi răspunde Victor.
Ah, nu aduceţi aminte trecutul, căci ochiul acela e tare sărit, zâmbeşte nervos Lavinia.
Cine uită, primeşte două, adaugă Victor cu o voce severă.
Pentru a nu sublinia conflictul, Lavinia schimbă discuţia spre casă.
Trimite-mi adresa prin mesaj, vreau să vin cere ea imperativ.
Victor îi dă informaţiile, iar a doua zi Lavinia soseşte în vizită.
Ana, care nu ştia că mama lui Victor a sunat şi sa impus să vină, rămâne şocată de apariţia ei.
Viti, de ce nam ştiut? întreabă Ana, privind spre Victor.
Nu mam aşteptat să vină aşa repede răspunde el, ridicând din umeri, surprins şi el de rapiditatea mamei.
Lavinia aduce cu sine dulciuri pentru nepoţi; pe drum cumpără trei tablete de ciocolată, lucru la care Ana nu poate să nu observe.
Comportamentul mamei nu o surprinde pe Ana, căci Lavinia nu a căutat niciodată să se apropie de copii.
Mama lui Victor inspectează casa din afară şi pe interior, cu o expresie clară de nemulţumire. Victor nu poate să înţeleagă imediat ce anume nu-i place.
Descoperă răspunsul când o invită la masă şi ea îşi termină două pahare de şampanie.
De ce trăiesc eu întrun apartament ca o săracă, iar aceasta doamnă în casă mare ca regina? o întreabă Lavinia, surprinzândul pe Victor.
Ce nu e în regulă cu apartamentul? Țiam vândut vechea garsonieră, am cumpărat pentru tine un apartament cu două camere. În plus, îţi transfer lunar şapte şi jumătate de mii de lei. De unde îmi spui că sunt săracă? răspunde Victor, furios.
Crezi că nu îţi sunt recunoscătoare? Sunt recunoscătoare! Dar şi eu vreau să locuiesc întro casă! se revoltă Lavinia.
Mamă, noi am construit casa visurilor noastre, am reuşit să o ridicăm. Ce legătură are asta cu tine? spune Victor.
Ce înseamnă ce legătură are cu tine? Eu te-am născut şi te-am crescut! Nu merit eu această lux? De ce nu mă inviţi aici? insiste Lavinia.
Ana, martoră la acest schimb, observă:
Viti, explicaţiile tale nu ajută. Ea doar invidiază fericirea şi casa noastră. Pentru ea contează doar să se simtă superioară
Victor ştie că are dreptate, dar simte totuşi vinovăţia faţă de mamă:
E greu să aud aşa de multe, mamă, sincer. Dar casa e pentru noi. Tu ai un apartament bun de două camere, unde trăieşti confortabil
Confortabil? Atunci să locuiască şefa ta acolo, sănătate, şi eu voi domni aici! se ceartă Lavinia.
Comportamentul ei devine imprevizibil. Cuvintele ei încinge resentimentele Anei:
Vezi, dragă, cum Lavinia ne mulţumeşte pentru ajutor? Cer mereu, se supără, ne critică şi ne diminuează rolul în familie
În loc de răspuns, Lavinia scuipă un strigăt, încruntată, şi se îndreaptă spre şampanie.
Pentru o discuţie serioasă, Victor o cheamă pe terasă:
Mamă, să fiu sincer: nu pot să suport presiunea şi nemulţumirea ta constantă. Nu eşti o bună bunică, iar atitudinea ta face convieţuirea insuportabilă. Oana suferă, copiii încearcă să te evite, aşa că nu pot să vorbesc despre a locui împreună sau aţi da casa.
Ah, nu sunt o bună bunică? Poate nu poţi săţi pui bunica la locul ei? răspunde Lavinia, muşcânduse de buze.
Ascultă-mă bine, mamă. Casa noastră este simbolul fericirii noastre şi nu o voi lăsa să fie distrusă!
De ce ar trebui eu să o distrug? E o idee a fetei tale, nu? Am înţeles că sentimentele mele nu contează nimănui! Toţi sunt nevinovaţi, iar eu sunt cea vinovată! spune Lavinia cu o deschidere aprigă, apoi, cu voce tremurândă, sună un taxi.
După o jumătate de oră, femeia furioasă şi rănită părăseşte casa cu două etaje, fără să se ia rămas bun. De atunci relaţia cu fiul ei devine tensionată; nu vrea săl ierte pentru că el a pus interesele propriei familii mai presus de ale ei.
Un lună trece, când Lavinia sună pe Victor şi declanșează un scandal uriaş. Se descoperă că plănuia săşi vândă apartamentul cu două camere şi, cu banii obţinuţi, să cumpere o casă. Găsise cumpărători, dar la momentul tranzacţiei a aflat că proprietarul apartamentului este Victor.
Ma înşelat, a vândut apartamentul vechi, iar pe al meu la pus pe numele său! exclama Lavinia, în lacrimi. Ma lăsă fără nimic!
Poate că am pus mai mulţi bani pentru a cumpăra acel apartament cu două camere. Crezi că am avut dreptul să fac aşa? contraîntreabă Victor.
Toţi au furat! Toţi! strigă Lavinia, aruncând telefonul.
De atunci nu mai dă semne de viaţă, iar Victor încearcă în zadar să o contacteze.
Pentru a nu rata poveştile noastre noi, abonaţivă la pagină! Lăsaţivă părerile şi emoţiile în comentarii, susţineţi cu likeuri.
