Maria Popescu, o bunică de optdouăzecișipatru de ani, stătea pe o bancă la staţia de autobuz din apropierea casei sale, fără să ştie încotro să se îndrepte. Alături, pe scaun, zăceau o geantă de pânză şi un sac în care încăperă aproape toate lucrurile ei.
Lam dat afară pe Radu, nu ma speriat pe nimeni, ia zis: dute de aici, bătrâne, nu ne deranja pe mine şi pe Ilie, îşi spunea ea, amintind de bârfele din sat.
Acum trei ani, erau cinci în acea locuinţă cu trei camere din Iaşi: Maria Popescu, fiica ei Nadia, nepotul Ilie cu soţia Natalia şi nepotul lor, Artiom, micuţul prinţ al familiei.
Totul a început să se clatine când Iliei ia apărut la muncă o nouă contabilă Roxana. Venise din oraş în satul lor, de unde nimeni nu ştia de ce. I sa arătat o cameră în cămin, a început să lucreze. Ce mai trebuie? Trăieşteţi viaţa, roagăte, părea să spună. Dar Roxana nu se mulţumea. A început să-i scormonească bărbaţii şi la ales pe Ilie. Căsătorit? Soţia nu e un zid de beton, spunea ea cu un zâmbet șugubăț.
Întro zi de aprilie, Ilie se întoarse de la lucru, îşi strânse lucrurile şi nu se mai mai vedea decât el. La despărţire, a exclamat:
Abia la patruzecişicinci de ani am înţeles cee viaţa adevărată şi dragostea!
Natalia, soţia lui, nu ia răspuns. A aşteptat săl termine pe Artiom cu examenele de la şcoală şi apoi a decis:
Nevom muta în oraş; Artiom trebuie să intre la universitate, iar noi vom locui în casa veche a părinţilor mei. E închisă de trei ani, dar o vom repara. Dacă nu reuşim, fratele meu ne va ajuta. Eu îmi voi găsi repede un loc de muncă la şcoală.
A împachetat totul în două zile; fratele ei a venit cu o maşină de tip Gazelă, a încărcat bagajele şi au plecat. Artiom ia strâns pe bunica în braţe şi ia spus:
Nuţi fi tristă, babuşe, o să vin des să te văd.
Şi a venit de două ori, cât timp Nadia era încă în viaţă. Dar când Nadia a murit, Ilie şi Roxana sau instalat în apartament, iar Artiom nu a mai apărut.
Viaţa Mariei Popescu a devenit un adevărat coşmar. Roxana a început să îşi impună regulile. La început, timidă, o chema la masă şi o hrănea cu mâncarea pe care o pregătea pentru ea şi pentru Ilie. Apoi a ordonat:
Nu ieşi din camera! În bucătărie laţi prea multe firimituri, mai bine vin săţi curăţ camera o dată pe săptămână decât să şterg podelele de trei ori pe zi.
De atunci, Roxana îi fierbea bunicii terci de ovăz, de hrişcă sau de mei. Maria îl mânca dimineaţa, la prânz şi seara, spăluind tot cu ceai fără zahăr.
Câteva zile mai târziu, Roxana a anunţat că în săptămâna următoare va veni fiul ei. Ea şi Ilie băteau la capăt cum să-l pună la muncă după coloniţă nu se ia niciun post serios.
În dimineaţa respectivă, Ilie a plecat la serviciu, iar Roxana ia spus Mariei să se pregătească:
Ia adresa azilului de bătrâni, dute acolo şi mulţumeşte că nu mai dat afară pe stradă.
A înşişat o hârtie cu adresa în mâna Mariei şi a închis ușa apartamentului cu zgomot.
Maria a ajuns la staţia de autobuz, dar nu ştia încotro să meargă: vedea greu, nu putea citi adresa. A observat un tânăr care sta lângă staţie şi ia cerut:
Fiule, citeşte-mi adresa şi spune-mi cu ce autobuz să ajung.
Băiatul sa uitat la ea şi a răspuns:
Unde mă duci, bunico? Artiom a venit săte caute. Îi dau telefon.
După cinci minute, Artiom a alergat spre ei. Se dăduse că Natalia, vechea vecină, îi sunase şi le spusese că Roxana vrea să o dea pe bunică în internat. Vecina, care lucrase până la pensionare ca îngrijitoare în azil, îi dăduse Roxanei adresa instituţiei. Astfel, mama ia spus lui Artiom să se întoarcă repede în sat şi să o aducă pe bunică.
Artiom a luat bagajele şi a strigat:
Acum te duc ca pe o regină, în taxi, în oraş. Mama ţia pregăti deja o cameră. În grădină înfloresc meri e o frumuseţe!
Când Roxana şi Ilie au aflat că Artiom la dus pe bunică în oraş, sau bucurat. Bucuria nu a durat mult: în timp ce revizuiau actele, au descoperit că, de la bun început, apartamentul era al Mariei Popescu. Chiar şi soţul ei avea drept de locuire pe viaţă. Aşa că Roxana şi Ilie au trebuit să se întoarcă în cămin.
Maria a vândut apartamentul şi a dat banii lui Artiom, ca să îşi poată cumpăra el un cămin în oraş. Preţurile în centrul judeţean erau mai mari, aşa că Artiom a reuşit să cumpere doar un apartament cu o cameră, dar întrun bloc nou şi spaţios. Se va căsători şi va avea un acoperiş deasupra capului pentru familia tânără.
