Dragule, să-ți zic ceva ce mă apasă Mă rog să nu ajungi să te cerți cu soția ta din cauza mea! Dacă e greu, du-mă la un azil de bătrâni!
Acum vreo jumătate de an am adus-o pe mama să stea la noi. E bătrână, are 83 de ani, și de când a plecat tata, îi e tare greu singură la țară. Copiii mei sunt și ei mari, fiecare pe la casa lor, iar eu și cu Irina, soția mea, am rămas doar noi doi într-un apartament cu două camere. Am zis că nu-i bai să o iau pe mama.
La început, Irina n-a zis nimic. Dar după o săptămână, parcă orice făcea mama o enerva.
Te rog, poate ar fi mai bine să mănânce singură, după noi.
De ce, Irina?
Mă simt mai bine așa Mi se ia pofta de mâncare când văd cum mestecă fără dinți. Nu pot.
Hai, Irina, toți îmbătrânim, nimeni nu scapă
Nu-i la fel!
Pe lângă asta, Irina o irita și faptul că mama are probleme cu stomacul și uneori sforăie tare noaptea. La un moment dat, nici în bucătărie nu o mai voia și-i zicea să stea doar în cameră. Într-o zi, îmi zice:
Uite, nu credeam că o să stea aici chiar atât de mult. Nu mai rezist.
Bine, și ce vrei să fac?
Trimite-o înapoi la sat.
Dar singură, Irina? Nu se descurcă
Toți așa trăiesc! Nu văd copiii să-și ducă părinții în spate Eu de ce trebuie să mă simt străină în casa mea? Să mă chinui cu sunetele și mirosurile astea?
Nu știam ce să fac, cu adevărat Și uite, zilele trecute am venit acasă, mama era îmbrăcată și cu valiza lângă ea, în hol.
Mama, dar ce faci aici?
Dragul mamei, du-mă la azil! La Cămin.
De ce, mamă? Ce-ți veni?
Nu vreau să vă certați din cauza mea.
Tot încearcă să mă convingă Dar eu nu pot să dorm liniștit dacă o las la azil. Mă tot întreb: oare n-ar fi mai bine să las totul și să mă duc cu ea la țară? Tu ce-ai face în locul meu?..
