Mamă, ce i-ai spus soției mele? Era să-și facă bagajele și să plece.
I-am spus adevărul. Dragul meu, înțelege, ea nu e pentru tine, Ioana ar fi fost mult mai potrivită.
Care Ioana? De unde ți-ai mai scos și asta?
Am știut mereu că băiatul meu e special. A fost primul meu copil și l-am iubit mai mult decât orice pe lume. Când a crescut și s-a însurat, nu puteam accepta. Mi se părea imposibil să existe cineva care să-l înlocuiască pe primul loc în inima lui. Mi-a fost greu să-l las pe mâinile altei femei, dar până la urmă tot a trebuit să mă împac cu ideea.
Băiatul meu e totul pentru mine. Aș face orice pentru el, să fie fericit, să aibă succes. L-am crescut singură, fără bărbat în casă, fiindcă soțul era mai mereu plecat pe șantiere prin țară, iar mie mi-a fost greu și singură, și cu serviciu, și cu copil mic. Eu am învățat să schimb cauciucul la bicicletă, să joc fotbal cu el și soldăței, numai să-i fiu și tată, și mamă. Știu că apreciază ce-am făcut pentru el și nu mi-aș putea ierta să nu-i fie bine.
Când l-am văzut foarte îndrăgostit de nevasta lui, nu m-am putut abține să nu cred că ea nu-l iubește la fel de mult ca mine. Nu are grijă de el, nu gătește, lasă vasele nespălate în chiuvetă, hainele aruncate, și casa arată mereu ca după război, nu ca la o gospodină.
Încă mi-am dorit să fiu aproape. Să-l ajut și să am grijă de el așa cum am făcut-o toată viața. De aceea, mă duceam aproape săptămânal pe la ei să iau hainele lui murdare, să le spăl și să le calc acasă. Aveam cheia apartamentului, dată chiar de el anul trecut. Mă strecoram cât nu era noră-mea acasă, să nu mă ia la ochi, și aduceam hainele spălate, frumos împachetate, la loc în dulap. Ea nici nu știe că e alergic la detergenții obișnuiți, tot punea totul laolaltă, iar la uscat atârna hainele cum apucă de m-au apucat durerile de cap.
Puloverul acela pe care l-am tricotat ultima dată de ziua lui l-a întins, plin de scame, fiindcă ea nu știe că lâna nu se spală cu apă fierbinte și nu se usucă pe sfoară ca la cearșafuri. M-a costat încă o săptămână să-l desfac și să-l fac iar de la capăt – mai bine fac eu, decât să repar ce strică altcineva.
Nora nu înțelege de ce mă ocup de asta. Zice că nu e treaba ei și că trebuie să învăț băiatul să fie independent. Cum să-l las, când văd că nimeni nu are grijă, iar ea parcă s-ar simți mult mai bine în dezordine? Eu nu pot sta liniștită, știind că băiatul meu merge acasă și tot el gătește, spală și calcă, iar ea stă tolănită la televizor, cu reviste și telefoane.
Soțul meu, când este acasă, mă ceartă c-am ajuns să mă ocup de un bărbat în toată firea, să-l răsfăț în continuare: Și-a ales soție, lasă-i pe ei!. Dar inima nu mă lasă, și iar pun mâna pe câteceva prin apartamentul lor.
Am zis într-o zi să fac o ultimă rundă de ordine, apoi să nu-i mai deranjez. Pe la ora șapte dimineața, după ce au plecat la muncă, am intrat să adun hainele murdare, ba chiar și pe-ale ei, fiindcă deja miroseau ciudat și risca să le pună lângă tricourile lui proaspăt spălate. L-am trimis pe bărbatul meu la un vecin, să nu mă vadă stresată, și am început să spăl.
Pe lângă haine, am spălat și câteva plăpumi. Le-am uscat, le-am călcat și am făcut o boccea mare-mare, s-o duc la băiat acasă. Norocul casei e că stă la două blocuri de mine n-aș fi putut cara atâta greutate prea departe, cu picioarele mele bolnave. Dar fix atunci liftul era stricat, dădeau cu reparații, iar eu n-aveam niciun alt moment la dispoziție. Am urcat încet, cu sufletul la gură, scările până la etajul patru. Am făcut o oră, cu bocceaua după mine, plângând și gândindu-mă la copilul meu, dacă rămâne în murdărie. Voiam să stiu că e în regulă, aș fi vrut să-l văd cu o femeie adevărată, una care are grijă, nu ca soția lui, pe care eu n-aș împăca-o niciodată cu sufletul.
Într-un final, am ajuns la ușă, cum obișnuiesc, am intrat fără să bat și am pus repede hainele la loc. De la uşa vecinului, lătra iar câinele lor cel mic și isteric și am încercat să nu fac gălăgie inutilă. Am observat perechi de încălțăminte necunoscute, împrăștiate peste tot. Mi s-a părut ciudat, nu erau acolo când am plecat. O fi venit fata din nou, cine știe. M-am dus direct spre dormitor și, lângă intrare, am dat de pantalonii lui pe jos. Am presupus că i-am scăpat eu ultima oară, așa că m-am aplecat să-i iau ca să-i calc acolo, să-i poată lua a doua zi.
Dar în secunda aceea am auzit niște voci din dormitor. Am privit, și ce să văd: băiatul meu în pat cu altă femeie, brunetă, pe când soția lui e blondă. Am încremenit pe loc, nu-mi venea să cred. El m-a văzut și a zbierat:
Mamă, ieși odată! Ce tot intri peste mine? Nici intimitate nu mai am!
Am tras repede ușa, rușinată și i-am spus:
Ieși puțin că trebuie să vorbim!
După o vreme, a ieșit în halatul pe care i l-am cumpărat eu.
Mamă, ce cauți aici? Ți-am dat cheile să nu rămânem blocați, nu să tot intri când vrei!
Dar am venit să-ți aduc hainele proaspăt spălate, ți-am zis și ieri!
Am crezut că vii mâine
Dar fata asta e noua ta iubită? Parcă nu-i soția ta…
Nu, mamă, nu-i Andreea e altcineva.
Adică ai pe cineva pe lângă soție?
Vezi că o să mă judeci rău pentru asta.
Fă cum simți, dragul meu. Te iubesc, orice ar fi.
Asta, Ioana, îmi place mai mult, să știi. Andreea e preocupată doar de carieră, nu face nimic gospodăresc, numai mâncare de la catering și mess pe telefon. Ioana a venit, a gătit, a spălat prin bucătărie, și chiar îmi place de ea, dar tot cu Andreea voi rămâne. Probabil e doar o rătăcire.
E bine, copilul meu, orice alegere faci, eu sunt alături de tine. Ți-am adus hainele spălate și gata, nu te mai deranjez dacă vei avea aproape de tine o fată ca Ioana, să ai grijă!
Am simțit o liniște aparte când am ieșit. Mi-am dat seama că măcar cineva a pus ordine în bucătărie, era mâncare caldă pe aragaz și totul curat, semn că fata aceasta chiar ar ști cum să țină un bărbat. Înfățișarea și naturalețea ei, plus ordinea, mi-au confirmat că băiatul meu știe să aleagă ce e bine, chiar dacă nu mă întreabă.
A trecut o săptămână și, liniștită că băiatul meu e în regulă, am mers pâș-pâș la magazinul din apropiere. Acolo am dat peste Andreea făcând cumpărături; avea în coș niște avocado, pătrunjel, năut și kefir. Am întrebat-o, în treacăt:
Andreea, dar tu te apuci de vreo dietă?
Bună ziua, doamnă Maria. Da, încercăm să ținem o dietă. Vrem să mergem vara asta la Mamaia și să arătăm bine la plajă.
Noi, adică tu și băiatul meu? Dar voi nu v-ați despărțit?
Cum adică? Cine v-a zis asta?
Păi el are pe alta, nu? Pe Ioana
Ioana? Despre ce vorbești? Nu există nicio Ioana!
Am văzut-o, am crezut că el ți-a spus deja Felicitări, ai scăpat de povara asta, n-ai decât să-ți cauți alt flăcău să vă uscați împreună la soare cu avocado!
Ce Ioana? Ce bucătărie? Doamnă Maria, ați înnebunit? Tot încercați să-l puneți pe băiatul dvs. împotriva mea și-acum inventați amante? Vă rog, lăsați-ne în pace, nu mai rezist! a trântit coșul și a plecat nervoasă din magazin. Nu m-am așteptat niciodată să ridice vocea în halul ăsta, dar și mai uluită am rămas când am aflat mai târziu că băiatul meu s-a întors tot la ea.
După vreo două zile m-a sunat fiul meu:
Mamă, ce ai vorbit cu soția mea? Era să plece de acasă!
I-am zis adevărul. Tu nu vezi că nu e potrivită pentru tine? O fată ca Ioana ar fi fost ideală pentru tine!
Ce Ioana, mamă? Ce-ți închipui tu acolo?
Dar chiar așa era. Eu credeam că ai ales-o pe ea, v-ați separat.
Nu m-am despărțit de nimeni. Și nici nu există vreo Ioana! Lasă-mă, nu mă mai suna! Și ne schimbăm și yala de la ușă. Să mă uiți, că nu mai exist pentru tine!
