Fiul Veronicăi s-a însurat pentru a doua oară acum o lună
Fiul Veronicăi s-a însurat pentru a doua oară acum o lună și a adus-o pe Ilinca, o fată frumoasă de treisprezece ani, fiica noii soții, la noua ei bunică. A adus-o să stea o săptămână întreagă la țară.
Mama Ilincăi, înainte să plece, i-a șoptit soacrei:
Să știți, Ilinca nu a mai fost niciodată la sat. Și are un caracter mai aparte, e în vârstă aceea… vă dați seama. Fiți mai severă cu ea, vă rog. Dacă e vreo problemă, mă sunați și vin să o iau.
Cum adică, dacă e vreo problemă? n-a înțeles Veronica.
Nora cea nouă doar a zâmbit ușor, a sărutat-o pe obraz pe Veronica, s-a urcat în mașină lângă soț și au dispărut pe uliță.
Ilinco, mergi după apă, a rugat-o Veronica pe fată, întinzându-i găleata goală.
Unde să merg? a întrebat mirată Ilinca.
La fântână.
Și fântâna asta ce-i?
E o pompă, dragă. Imediat după poartă, nu departe de casă, e o țeavă cu o manetă. Pui găleata, apeși pe manetă, curge apa, o iei și intri în casă.
Bunico, vă glumiți cu mine? ochii fetei s-au mărit. Apa, de fapt, se ia de la robinetul din bucătărie. Aveți robinet, nu?
Avem și robinet, Veronica a zâmbit. Dar de o săptămână n-a mai curs apă pe țeavă.
De ce?
Păi a oprit-o meșterul Ghiță, ca să schimbe un ventil. Nu e de ales trebuie să mergem noi la pompă. Acolo e mereu apă.
Nu… fata a pus găleata pe jos. Nu vreau. Dacă e robinet, trebuie să meargă!
Bine, a ridicat din umeri bunica. Atunci te speli aici. A dus-o pe Ilinca la butoiul mare aflat sub jgheab, lângă casă. Iei cu palma apă de ploaie și te speli.
Vai, bunică, acolo plutesc viermișori!
Sunt larve de țânțar, i-a explicat calm Veronica. Nu te mușcă.
Și pe dinți cum să mă spăl? s-a strâmbat Ilinca. Tot din butoi să iau apă?
Desigur. Nu avem apă la chiuvetă.
Bine, atunci mă duc…, a bombănit fata, a luat iar găleata și s-a îndreptat bosumflată spre poartă.
S-a întors după vreo cincisprezece minute, transpirată toată, cu vreo trei litri de apă în găleată.
Ce ți-a luat așa mult? a întrebat-o Veronica.
Nu știam cum să pornesc pompa. Noroc cu un domn care trecea pe acolo și m-a învățat.
Ei, bun așa! Bunica a vărsat apa în lighean, i-a întins din nou găleata.
Gata, Ilinco, apă de spălat avem. Dar acum trebuie să mai aduci pentru gătit.
Să ce?! fata deja speriată a privit-o mirată. Și pentru asta trebuie apă?
Păi, da! Dacă n-ai chef, pot să iau din butoiul cu apă de ploaie, a ridicat din umeri Veronica.
Nu, nu! a sărit Ilinca, a apucat găleata și a fugit iar la pompă.
Așa a tot alergat de cinci ori, iar Veronica deja pregătea cina. La un moment dat, Ilinca, epuizată, a întrebat:
Bunico, dar de ce nu repară nimeni conducta? La noi, în oraș, suni și-ntr-o oră curge apă din robinet.
Și aici trebuie să-ți miști picioarele. Mergi la casa 58 de pe strada alăturată și anunți. Dar acolo chiar au apă, și, de asta, Ghiță nu se grăbește.
Dar tu de ce nu-i ceri mai insistent?
M-am dus de zeci de ori, a dat Veronica din mână. Dar Ghiță, ba e pe la câmp, ba la fermă, ba nu-i găsești. Promite că vine mâine… și tot așa. E doar el pe toată comuna.
Bine… Fata a stat pe gânduri, apoi a întrebat: Ce casă ziceați?
Cincizeci și opt.
Și încotro e?
În partea aia, Veronica a arătat cu mâna. Dar tu ce ai de gând?
Mă duc singură la Ghiță!
Ilinca a ieșit repede pe poartă, mai iute decât putea reacționa Veronica. A dispărut și nu s-a mai întors. Veronica, neliniștită, după jumătate de oră, a fugit ea însăși la casa instalatorului.
Fata mea a fost pe la voi? a întrebat-o pe soția lui Ghiță.
Tu zici de puștoaica aia rebelă? s-a uitat urât Maricica.
De ce spui rebelă?
Ce crezi că mi-a făcut? Vroia să-l scot pe Ghiță afară pe loc. A început să-mi țină morală, că Ghiță gândește doar la el. Ghiță, care n-are stare o clipă într-un loc! Am luat mătura să o fugăresc. Știi ce mi-a zis? Că dacă nu aveți apă azi din robinet, ne dă foc la șură! Îți dai seama?
Doamne ferește! s-a dus cu mâna la inimă Veronica. Chiar așa a spus Ilinca?
Ilinca? a râs Maricica. Bună de legat, nu alta…
Dar unde e acum?
De unde să știu? Poate s-a dus să-l caute pe Ghiță la câmp.
Și el unde e?
Unde să fie, la plug, că-i sezonul secerișului. Repară combinele, iar eu aici mă sperii de copiii altora.
Doamne! a strigat Veronica, a ieșit val-vârtej și a fugit spre câmp, unde se vedeau tractoarele.
N-a ajuns Veronica la câmp. Pentru că a văzut un tractor venind spre ea. La volan era Ghiță, iar lângă el, supărată, Ilinca.
Când a văzut-o, Ghiță a oprit motorul.
A ta e? a strigat peste huruiala tractorului.
Veronica a dat din cap, cu inima cât un purice.
Dar unde o duci, Ghiță? La polițist? Ține minte, e minoră! Nu ai voie să o arestezi!
Care polițist? a râs Ghiță. Merg să schimb ventilul la voi, că fata asta a ta, vai de mine, s-a pus în fața combinelor, a amenințat că înțeapă cauciucurile cu cuiul dacă nu repar apa. Unde-o fi văzut ea să spargi cu cuiul cauciucul la combină! Ghiță a râs cu poftă. Ce să mai zic! Dacă am avea mai mulți copii ca ea în sat, cine știe ce schimbări am face. Am revigora totul! Hei, bandito!, i-a spus fetei, vrei să conduci tractorul?
Vreau! a strigat bucuroasă Ilinca.
Urcă la volan, ține de cârmă, mergem să-ți reparăm conducta. Dar să-mi porți cheile!
Bine! a țipat ea, fericită, apucând de volan.
Ilinca a plecat din sat cu părinții abia după douăzeci de zile, pe 30 august după calendar. Și doar fiindcă peste o zi începea școala. Altfel, ar fi rămas, că treabă la sat toamna nu se mai termină.
