Ce copil la patruzeci șiunu de ani! striga Mihai la Anca. La vârsta ta deja oamenii devin bunici. Anca, nu te gândi la prostii.
Bine, la noi nu contează ce zic, am înțeles, răspunde ea. Dar la un copil te gândeai? Nu vreau să dansez la nunta lui cu un fioleț sub braț!
Și dacă ceva se întâmplă cu el cât e mic? îl provocă Mihai. Găsește-ți o soluție, altfel mă despart de tine!
Anca trăia cu Mihai de douăzeci de ani. S-a căsătorit cu el când era încă studentă, încă verde, la Iași.
În toţi aceşti ani Anca credea că Mihai e stânca ei, sprijinul ei, protectorul ei. Nici nu s-ar fi gândit că, întro bună zi, el ar da o lovitură din spate.
Recent, familia a fost zguduită de un scandal serios: o sarcină târzie și neaşteptată.
Mihai a refuzat categoric să aducă pe lume încă un copil:
Anca, ai înnebunit? Vrei să devii mamă în bătrâneţe? Avem trei băieţi minunaţi, Andrei e student, iar Ilie și Matei abia termină clasa a opta. Îţi sunt puţini?
Ce o să creadă alţii despre noi? Că ne înnebunim?
Mihai, am visat toată viaţa la o fetiță se apăra Anca dacă Dumnezeu ne-a trimis un copil, de ce să nu vină pe lume?
Dacă e iar băiat, noi vom mai avea cinci? exclama Mihai. Eu tot cred că va fi o fată.
Copiii nu au susţinut-o pe mamă. După aflarea veştii, Ilie și Matei au cerut să nu mai împartă camera cu altcineva. Cel mare, Andrei, a intervenit:
Mamă, nu-ţi este frică la această vârstă? Ce dacă ţi se întâmplă ceva?
Totul va fi bine, i-a zis Anca, nu eşti aşa de bătrână!
Aşa era şi data trecută când Anca aştepta a doua copilă. De atunci, Mihăiţa a fost la fel de reticentă.
Atunci Andrei avea 3,5 ani, banii erau puţini. Cuplul locuia la părinţii lui Mihai şi se certa des cu mătuşa lui. Dar când doctorii le-au spus că vor fi gemeni, totul sa schimbat. Mătuşa a împrumutat bani pentru avansul la un apartament şi Mihai a devenit mai grijuliu. Ilie și Matei, cum se întâmplă uneori, sau dovedit a fi copii liniştiţi, iar Anca a dormit şi fără să se trezească în miezul nopţii.
Andrei a sărit în sus de bucurie la gândul că are cu cine să se joace, a petrecut ore întregi cu fraţii, lăsând pe mamă puţin timp pentru odihnă.
Şi acum, cu a treia sarcină, Anca spera că, printro minune, totul se va așeza cum trebuie. Dar în săptămâna a treia a început să se simtă rău la serviciu.
Lucra de peste zece ani ca manichiuristă, ştiind să recunoască mirosurile de lacuri şi uleiuri. Acum, însă, mirosul sticlelor strălucitoare i se întorsese în stomac. Pilulele nu ajutau, starea nu se îmbunătăţea, iar venitul a trebuit să se sacrifice.
Anca se şedea toată ziua în pat, nu mai reuşea nici să spele vasele. Să cureţe casa era de neatins. Mâncarea pe care o cumpăra pentru familie era tot mai puţin, lucru ce îl supăra pe Mihai şi pe băieţi.
După demiterea ei, banii familiei au scăzut considerabil. Mihai, care lucra ca ambulanţist, a început să facă ture duble, pentru a aduce mai multă sumă în casă. Andrei a trecut la o grupă de noapte în spital şi, în timpul zilei, vindea telefoane în magazinul de electronice. Zilnic, Anca simţea judecata ochilor familiei, nici părinţii săi nu o sprijineau, spunând că este periculos să aduci pe lume un copil la această vârstă.
Vecinele de la bloc şopoteau pe la spate când Anca ieşea la magazin. Femeia se simţea tot mai nesigură.
Al doilea trimestru a ajuns, iar Anca trebuia să facă o nouă ecografie. Doctorul, cu faţa serioasă, privea monitorul şi vorbea cu asistenta. Anca şedea nemișcată, temânduse să nu tresară.
După o jumătate de oră, fără să se poată ţine, a întrebat:
Domnule doctor, e băiat sau fată?
Este o fetiţă. Dar există un aspect neplăcut.
Ce sa întâmplat? a strigat Anca.
Nu vă panicaţi, dar trebuie să ştiţi că bebeluşul are un defect de dezvoltare a tubului neural, o patologie gravă.
La săptămâna a 23a tubul neural trebuie să fie închis; la fetiţa noastră încă e deschis. Copilul ar putea rămâne cu handicap.
Anca a început să plângă:
Nu mai e nicio şansă să salvez copilul? Există vreun tratament?
Doctorul a privit în jos şi a tăcut.
Anca a ieșit din cabinet şi a umblat încet pe coridorul spitalului, parcă timpul sa oprit. Pare că, întrun vis, a ajuns la casă, dar nu a vrut să iasă din maşină, a început să șochească.
După ce sa liniștit şi şi-a şters lacrimile, a intrat în apartament. Mihai era acasă, încălzea cina în cuptorul cu microunde şi urmărea ştirile la televizor. Copiii nu erau prin casă.
Cel mai bun moment să vorbesc cu el gândise Anca.
Am fost azi la ecografie a început ea. Doctorul a zis că va fi o fetiţă, dar are probleme de sănătate.
Ce fel de probleme? sa alarmat Mihai.
Un defect al tubului neural.
Ce a zis doctorul Ovidiu?
Nimic Mia propus să renunţ la copil, dar eu am refuzat şi nu am luat trimiterea. Nu pot să fac aşa! E tot copilul meu!
Eşti nebună! Ştii ce înseamnă asta? Copilul va fi cu handicap, dacă supravieţuieşte. Mâine mergem împreună la doctor, eu îţi aduc trimiterea.
Nu voi merge nicăieri, Mihai. Şi nu mă convinge
Atunci nu mă mai aștepta! Nu pot să te văd suferind şi să văd copilul suferind!
Mihai sa ridicat de la masă şi a mers spre dormitor. Din dulap a scos o valiză de sport şi a început să-şi împacheteze lucrurile.
Mihai, ce faci? a plâns Anca. Mă abandonezi? Fugim de probleme? Fata nu e doar a mea, e şi a ta! Cum poţi fi așa neatent faţă de noi?
Nu voi tolera aşa ceva! Am acceptat când ai vrut să renunţi la copil, credeam că totul va fi bine. Dar nu mai pot să îţi supor primii mei.
Teai gândit la fraţii noştri mari? Ai văzut vreodată copii cu handicap? Mama mea, şapte ani după mine, a avut un băiat cu o patologie înnăscută. A trăit doar jumătate de an. Încă îmi amintesc groaza acelei perioade. Mama nu a mai vrut copii. Eu nu voi face aşa. Voi lua băieţii cu mine!
Mihai a luat valiza, şi-a pus haina de ploaie şi a ieșit din apartament. Anca nu a reuşit să-l oprească.
Tereza Mihailovna, mama lui Mihai, a rămas surprinsă să-l vadă pe fiul ei la uşă cu bagajele în mână.
Ce sa întâmplat, va certat cu Anca?
Da Voi divorţa! Anca vrea să aducă pe lume un copil bolnav, iar părerea mea nu contează.
Fiule, mama şi copilul sunt o singură familie, deci nu poţi decide singur. Hai să-ţi fac un ceai.
Mihai sa așezat, a oftat adânc şi a întrebat:
Mamă, ai naşte pe Ionuţ dacă ştiai că e grav bolnav?
Desigur! Până la capăt am sperat la un miracol. Doar că atunci nu se făceau operaţiile de inimă. Şi ecografia nai greşi niciodată?
Mihai şi-a amintit de vecinul lor, Ovidiu Petrovici, care anul trecut a spus că la copilul lui era o anomalie a inimii, dar băiatul sa născut perfect sănătos. La acel doctor existau multe plângeri. Mihai a decis să cerceteze singur.
În dimineaţa aceea a mers la clinica de rezervă, a urcat la etajul al doilea, la cabinetul de ecografie, dar uşile erau încuiate. Sa apropiat de alt cabinet şi la întrebat pe Ovidiu Petrovici.
Astăzi nu e doctorul ia spus asistenta toate programările au fost mutate, aparatul sa stricat. E a treia defecţiune la el.
Directorul a certat, a cumpărat un aparat ieftin, care se strică mereu. Azi aşteptăm un tehnician din judeţ.
Îndoielile lau cuprins pe Mihai şi nu mai avea încredere în diagnosticul de la spital. Un vechi coleg al său lucra la o clinică privată, aşa că a hotărît săl ducă pe Anca acolo.
Când sa întors din magazin, Anca nu se aştepta să-l vadă acasă. Mihai a privit-o serios şi a spus:
Hai să mergem la clinica privată, să vedem ce spun ei.
Anca sa îmbrăcat repede, a luat cardul de schimb. Au plecat în tăcere pe stradă.
La clinica privată au intrat pe loc. Medicoasa a privit lung monitorul, apoi a spus:
Toate valorile sunt normale, copilul se dezvoltă conform săptămânii. Nu văd defecte. E o fetiţă foarte agilă. Doriţi să auziţi inima?
Mihai şi Anca au încuviinţat. Mihai sa cufundat în lacrimi, iar Anca a cerut să ştie de ce au zis altceva la spital.
Ni sa spus că fetiţa are un defect al tubului neural.
Tubul este închis, copilul e sănătos şi se dezvoltă la timp. Vă imprim raportul acum.
Anca a simţit cum se ridică un nor de uşurare. Mihai a îmbrăţişat-o strâns şi ia sărutat obrazul. Şi el a simţit uşurarea.
Desigur, Anca a făcut încă câteva controale complete, iar de fiecare dată isa confirmat că totul este în regulă.
Fetiţa lor sa născut complet sănătoasă. La externare au fost prezenţi toţi prietenii şi rudele, chiar şi cei care odată o presau să renunţe la copil.
Ce asemănare cu tine, a spus Tereza, când a ținut nepoata în braţe. Vezi ochii ei albaștri! Felicitări, Mihai! Sunt mândră de tine, fiule!
Mihai a iubit fetiţa din prima clipă și a petrecut tot timpul liber alături de ea.
Vrei să vedem un film împreună? a glumit Anca. Pentru că tot timpul ești cu Daria.
Mai târziu a răspuns Mihai. Avem multe treburi cu Daria. Ce zici, frumoaso?
Fraţii mai mari, care iniţial refuzau un frăţior, au stabilit un program de plimbări cu sora lor. Anca le lăsa pe ei să se ocupe de micuţă, ştiind că băieţii se vor îngriji de Darina.
Dacă vă place povestea, lăsaţi un comentariu și un like. Asta ne încurajează să scriem mai multe!
