Radu, avem o fetiță de 3500 lei! a exclamat Gălina pe telefon, plină de bucurie.
Eu stăteam sub ferestrele spitalului de obstetrică și îi făceam cu mâna soției, cu pruncul în brațe.
Avem o fetiță. Eu sunt tată! Gălina, cum de ne-am promis un băiat?!
Pe fir s-a așezat o tăcere, apoi soția a șoptit încet:
Cred că s-a făcut o greșeală
M-am întors și am trecut pe lângă tații fericiți, care își pictau declarații de dragoste pe trotuar și lăsau baloane colorate să zboare spre cer, pe lângă mașinile luminate și rudele adunate în jur.
Întotdeauna visasem la un fiu, moștenitor, continuator al liniei. Când Gălina era încă însărcinată, îmi imaginais viitorul: noi doi alergăm cu mingea pe curte, apoi suntem la pescuit, ținând discuții bărbătești și aducem mamei un pește mare; seara, toți ne adunăm la masă și povestim cum a fost ziua, alături de băiatul meu, mândria mea.
Gălina nu a putut să rămână însărcinată mulți ani; am făcut consultații la un doctor renumit, un adevărat erudit, și abia după cinci ani mi-a adus vestea cea mare.
Războinicule, ești tu?! am auzit în spatele meu. M-am întors: era Pavel, prietenul meu de la facultate.
Cât de mult, cât de mult? Ce faci?
Am venit la mamă, m-am îmbolnăvit puțin, am nevoie de odihnă. Ea e singură, tatăl a murit de cinci ani în urmă. Tu cum ești?
Tocmai ies din spital, soția a născut o fetiță.
Felicitări! Cum nu zâmbești?
Zâmbi prietenul.
Da
Se uită în jur și, zăcând o cafenea la câțiva pași, ne invită să intrăm să povestim.
Așa că aișteai un băiat? Noi toți așteptăm băieței, moștenitori, e firea. Când eram ca tine, mă pregăteam să fiu tată de fiu, iar soția mea a adus pe lume o fetiță.
Cum stau lucrurile la tine? Ai venit cu cineva?
Pavel își plecă privirea și tăcuse o clipă, apoi mă privi cu o tristețe apăsătoare, ca și cum ar fi înghețat toată universul.
Sunt singur, nu mai am familie. Radu, nu e momentul să vorbim despre bucuria ta.
Ce sa întâmplat?
Un accident nu vreau să-mi amintesc. E un an de când sunt singur, mă gândesc să mă mut la mama, să găsesc un job și să repar apartamentul.
Am stins ore în șir, am amintit vremurile de la facultate, prieteni comuni, planuri de viitor. I-am lăsat numărul și i-am spus că mă poate suna oricând, zi sau noapte.
A doua dimineață, cu un buchet uriaș de bujori roșii, prefera lui Gălina, și un șir de baloane, am alergat spre ferestrele spitalului.
Gălina! am strigat, auzind vocea ei dragă în receptor.
Iartă-mă! Sunt atât de fericită de fetița noastră! Cum arată?
Ca tine, Radu, de parcă te-ai scufunda în tine!
Serios? Ieri eram un fel de
Nu e nevoie, înțeleg totul
M-a întrerupt soția.
Radu, fetița e sănătoasă, liniștită, mănâncă și doarme, și în somn zâmbește. Vom fi daţi afară curând, o să vezi.
P.S. Nu am mai avut alți copii; nașterea a fost grea și a lăsat urme asupra sănătății ei. Douăzeci de ani au trecut, iar Ilinca, fetița noastră, a crescut frumoasă și deșteaptă, ne umple inima de mândrie. Pavel a devenit nașul ei. Încă îi sunt recunoscător pentru acea discuție, care mi-a deschis ochii și m-a învățat să prețuiesc și să iubesc pe toți cei care sunt lângă mine acum.
