Fiica părinților bogați
Mulți o invidiau pe Cătălina. Ziceau că s-a născut cu lingura de aur în gură. Tatăl ei era un antreprenor de succes, iar mama – fiica unor părinți bogați.
Locuiau într-un cartier rezidențial, dar aveau și un apartament mare și confortabil în centrul orașului. Cătălina era dusă la școală de șoferul personal. Studia la o școală privată, iar familia ei era bogată chiar și după standardele colegilor săi.
Fata era îmbrăcată cu haine de marcă și nu trecea nici un an fără să plece în vacanțe de cel puțin trei ori. Părea o viață de poveste.
Doar că pentru Cătălina nu era o poveste. Era un film de groază. Ar fi făcut schimb oricând cu un copil dintr-o familie săracă, dar fericită.
Părinții ei nu doar că nu se iubeau, dar se și urau. Nu puteau să se despartă deoarece erau legați de afaceri comune.
Tatăl o înșela pe mama aproape pe față, iar Cătălina își văzuse de multe ori tatăl cu amantele sale.
Mama bea. Mult. Singura diferență între ea și ceilalți alcoolici era faptul că bea alcool scump și mânca fructe exotice. În rest, era la fel ca orice persoană alcoolică. Începea dimineața cu un pahar de vin, și până seara consuma cel puțin două sticle.
De Cătălina nu-i păsa nimănui. Dacă avea o problemă, tatăl ei doar îi dădea bani, spunând standard: „Nu am timp să ascult”.
Mama era mai mereu beată, și Cătălina nu voia să se apropie de ea. Dacă o făcea, mama începea să se vaite de viață sau pur și simplu era incoerentă.
Venind de la școală, Cătălina se închidea în camera ei și visa la ziua când va scăpa din acest iad. Petrecerile și plimbările cu prietenii nu o atrăgeau, căci știa că, dacă i s-ar întâmpla ceva, nimeni n-ar observa prea repede.
Bineînțeles, Cătălina a intrat la cea mai bună universitate din oraș. Când i-a spus tatălui ei că vrea să locuiască singură, acesta nu s-a opus și a promis să-i trimită un agent imobiliar pentru a-i găsi un apartament.
Cătălina era entuziasmată. În sfârșit, nu mai trebuia să asculte certuri sau să-și vadă mama beată și tatăl cu amantele. Dar lucrurile nu au fost așa simple.
Înainte să-i cumpere un apartament, tatăl a chemat-o la discuții.
– Când vei termina facultatea, te voi învăța să administrezi afacerea familiei. O vei conduce împreună cu mine.
Cătălina nu voia să continue afacerea tatălui și bunicului ei. I-a spus direct că nu își dorește asta. Afacerea le distrusese familia, iar ea suferise toată copilăria.
Fata alesese turismul. Visa să deschidă o agenție de turism, să creeze trasee interesante. Călătoria era singura alinare, chiar dacă părinții se certau și acolo, iar mama continua să bea. Tatăl ei a fost chiar atât de grosolan încât să-și aducă iubita în hotelul unde erau cazați.
Cu toate acestea, excursiile îi readuceau pofta de viață. Mergea în tururi, stătea mult timp pe plajă, doar să nu participe la dramele familiale. Când era mică, mai mergea și bona lui Cătălina, singura care o îngrijea cât de cât. Când a crescut, a fost lăsată pe cont propriu.
De asta era atrasă de turism. Nu voia să aibă de-a face cu afacerea familiei. Pentru ea, acea afacere distrusese viața.
Tatăl, altădată indiferent, a impus un ultimatum: dacă voia să fie întreținută, trebuia să facă ce spunea el.
La fel pățise și mama când acceptase termenii bunicului. Îi plăcea viața luxoasă și a rămas cu un bărbat care nu o iubea. Tot ce conta era ca afacerea să meargă bine, iar banii să curgă în cont. Deși, în ultimul timp, banii îi foloseau doar pentru a-și cumpăra vin scump.
Cătălina nu voia să-și repete soarta mamei. Știa că tatăl nu-i va permite să se căsătorească cu cine vrea ea sau să facă ce-și dorește. În curând, s-ar fi simțit prinsă într-o cușcă de aur, bând vin la micul dejun.
Cătălina a respins categoric condițiile tatălui. Acesta și-a îndeplinit amenințarea: i-a tăiat accesul la bani. Cardul a fost blocat și a trebuit să plece de acasă, căci cei care locuiau acolo trebuiau să se supună.
Credea că va putea să o influențeze. Dar, privind la mama ei, Cătălina a jurat să nu devină ca ea.
Și-a strâns lucrurile și a plecat în necunoscut. Întâmplător, avea niște bani puși deoparte pentru cheltuieli mărunte. Acum, cu aceștia trebuia să se descurce.
Știa că tatăl nu îi va plăti taxele școlare. Și-a închiriat o cameră, suficientă pentru câteva luni, și a lucrat ca ospătăriță. Pentru o fată care nu spălase niciodată o farfurie, era greu. Dar știa ce își dorea și a perseverat.
Câteodată era tentată să cedeze. Să se întoarcă la tatăl ei și să accepte orice, doar să aibă unde să doarmă și ce să mănânce. Dar amintindu-și de mama ei, strângea din dinți și continua.
Noaptea lucra, iar ziua învăța. A strâns cumva bani pentru semestrul următor și chirie, știind că acest regim va dura câțiva ani.
Dar norocul i-a surâs. A fost remarcată de managerul localului unde lucra. Cătălina se diferenția de restul ospătariilor prin rafinament.
A fost promovată ca administrator. Nu doar că avea dicție și prestanță, dar și ținuta ei era ireproșabilă.
Câștiga mai bine și, după câteva luni, a cunoscut un client al localului.
Au început o relație. Cătălina nu a spus niciodată cine era cu adevărat. Povestea doar că nu se înțelegea cu părinții, că mama bea, iar tatăl nu era un exemplu bun. Nu menționa că sunt extrem de bogați, simțind că nu s-ar termina bine.
Apoi s-a mutat cu acel bărbat. Radu avea un apartament propriu, așa că Cătălina nu a mai plătit chirie. Și-a schimbat numărul de telefon, să nu fie găsită de părinți.
Cătălina a terminat facultatea și apoi a lucrat la o agenție de turism. După ce s-a căsătorit, a reușit să își deschidă și propria agenție, exact cum visase. Mai ales, era mândră că reușise fără ajutorul financiar al părinților. Se măritase din dragoste, chiar dacă Radu nu era milionar.
Au avut o fetiță, Ioana, și Cătălina i-a oferit toată dragostea pe care o simțise lipsindu-i din partea părinților ei.
Ioana avea deja patru ani. Într-o zi, fiind acasă cu familia, s-a auzit soneria la interfon.
– Deschid eu, a zis soțul.
S-a întors puțin confuz.
– Cătălina, se pare că e tatăl tău.
Femeii i s-a făcut rău. A ieșit pe hol și l-a văzut pe tatăl ei.
Îmbătrânise. Riduri îi acopereau fața, dar era același tată sever și fără zâmbet.
– Bună, Cătălina.
– Bună, a răspuns ea tensionată.
– Cum te descurci?
– După cum vezi, – Cătălina a arătat spre holul modest, – trăiesc bine.
– Nu am vorbit prea bine ultima oară. Speram să te răzgândești.
– Sperai să nu mă descurc, a spus ea cu un zâmbet amar.
– Poate, dar ești mai puternică decât mama ta.
– Cum este ea? – a întrebat Cătălina, realizând că nu știa nimic despre familia ei.
– Tot așa. Poate și mai rău. Vreau să reluăm legăturile. Știu că am o nepoată. Îi pot oferi multe, să o duc la grădiniță privată. Și ție… Nu e bine să trăiești așa.
Cătălina a dat din cap. Tatăl ei nu voia să revină în viața ei din iubire, ci din control.
– Nu avem nevoie de nimic, tată. Suntem bine.
– Nu mă face să râd, a spus el. – Asta numești tu viață?
– Da, o viață pe care nu am avut-o eu. Una fericită. Unde ne iubim și nu ne trădăm, unde ne susținem. Dar tu nu poți înțelege asta.
– Probabil, a zis el. – Dacă ai nevoie, sună-mă.
Cătălina a dat din cap și a închis ușa după tata. Spre surprinderea ei, a început să plângă. Realizase că părinții nu o căutaseră din dor, ci din dorința de a o controla.
– E totul bine? – a întrebat Radu, văzând-o în lacrimi.
– Da, totul e bine, – a zâmbit și l-a îmbrățișat. – Sunt atât de fericită că vă am.
Și, într-adevăr, avea tot ce-i trebuia. Și, deși mulți spuneau altfel, a descoperit că fericirea nu stă în bani. Cătălina avea o poveste de viață cu care să compare.
