Fetița mea, cum te simți? Dar băiețelul? I-ai ales deja un nume?
Nu are nume. Să-i pună noii părinți cum or vrea. O să-l las, mamă O să-l las aici Nu ne vrea nimeni pe lume, suntem singurele pe pământul ăsta.
Zoia, vrei să-ți aduc copilul la hrană?
Nu, am spus deja. O să completez actele de renunțare.
Asistenta a dat din cap dezaprobator și a ieșit din salon. Zoia s-a întors cu fața la perete și a izbucnit în plâns. Celelalte mame din salon s-au privit scurt și au continuat să-și hrănească pruncii.
Zoia ajunsese noaptea la maternitatea de la Chișinău, totul s-a desfășurat rapid. Băiețelul, trei kilograme jumate, sănătos, frumos. Când s-a uitat la el pentru prima oară, lacrimile-i șiroiau pe obraji, dar nu de bucurie.
Ei, totul e bine, de ce plângi? Uite ce băiat frumos și voinic. Poate că ai fi vrut fetiță, nu? Lasă, vei mai veni și după fată.
O să-l las Nu pot să-l iau acasă.
Cum să faci așa ceva? Fata mea, gândește-te bine, e copilul tău, nu te lasă inima?
Darina, colega de salon a Zoiei, stătea pe bancă cu soțul în holul vizitatorilor. Povestea râzând cum fetița lor face mutre caraghioase, iar el râdea cu poftă. O doamnă cu un săculeț a cerut-o pe Zoia.
Darina a mers în salon și a adus-o pe Zoia.
Fata mea, cum te simți? Dar băiețelul? I-ai ales deja un nume?
Nu are nume. Să-l boteze noii părinți cum vor ei. Eu o să-l las, mamă Nu ne vrea nimeni, suntem singurele pe lume.
Zoia și-a acoperit fața cu palmele și plângea încet. Darina s-a simțit stânjenită și a plecat în grabă.
Nu ești singură, fata mea, mă ai pe mine. De ce-l judeci pe Vlad? Amanta i-a băgat în cap că nu e copilul lui, că tu ai făcut pruncul cu alt bărbat s-a supărat. O să se răzgândească și se va întoarce! Ți-am adus de-ale gurii, să ai lapte. Iar băiatului să-i pui numele Ionel.
Zoia a intrat în salon și a băgat pachetul pe sub noptieră. Din coridor veneau glasuri de copii. Zoia a ieșit să vadă.
Nu e al meu?
Ba da, al tău
Aduceți-l, vreau să-l hrănesc.
Asistenta l-a adus pe micuț. Plângea, fața îi era roșie.
Hai, nu mai plânge… Acum mama te hrănește.
Zoia se chinuia să-l țină bine. Darina a venit și a ajutat-o. Copilul s-a liniștit, alăptarea a mers. Pe chipul Zoiei a înflorit un zâmbet cald. Era atât de nostim puiul, pufăia, se străduia.
De atunci, la fiecare masă, Ionel era adus la mama lui. Zoia îndrăgea să-l privească: nasul lui rotund, sprâncenele încruntate.
Zoia, era mama ta femeia de mai devreme? Ce doamnă plăcută.
Nu, era soacra. Mama mea a murit când eram mică. Tatăl meu umbla brambura, m-a crescut mătușa. Am crescut, m-am măritat, am venit la casa soțului. Am trăit bine, până a apărut amanta.
El a plecat la ea, de mine nu mai vrea să audă. Din supărare m-au luat durerile și am născut.
Și-acum ce vei face cu copilul?
Soacra îmi propune să stau la ea, e singură, bărbatul ei a murit, băiatul a fugit. Mereu mi-a purtat de grijă.
Du-te la ea, are cine te ajuta, va sta cu Ionel. Poate se răzgândește și Vlad și revine.
Așa a făcut Zoia. Ana Petrache, soacra, o ajuta cu tot ce putea și îl iubea nespus pe nepot.
Când Ionel a împlinit o lună, a venit Vlad. Zoia nu era acasă, mersese la piață.
Mamă, plec cu Catrina la București la muncă, mi s-a propus un serviciu. Am venit să mă despart și să cer niște bani, cât ai pe suflet.
Să-mi ceri? Ai lăsat nevasta însărcinată, ai vrut să abandoneze copilul în maternitate… Nu-ți dau nimic. Nepotul meu are nevoie, mai bine pentru el, tu te descurci.
Deodată se aude plânsul lui Ionel. Ana sare la pătuț.
Nici măcar la copil nu te uiți? Ești copiat în el.
Ce copil? Nu e al meu, Zoia și-a găsit altul.
Nătâng mai ești, Vlad. Pleacă și trăiește-ți viața fără minte.
Ana Petrache ieșise la pensie, pe postul ei a angajat-o pe Zoia. Ionel mergea la grădiniță, trăiau toți trei frumos la Chișinău.
Ană, nevasta ta nu are de gând să plece? Nu s-a mai văzut așa o soacră cu noră, fără fiu în casă…
Zoia e mai de preț ca fiul, iar nepotul e lumina ochilor. Pentru ei trăiesc, Viorica. Ți-ai ține gura, nu știi cum e.
Vecina Viorica dădu din cap și plecă. Ea nu pricepea de ce ține Ana mai mult la noră ca la fiu. Dar poate așa o fi fost soarta.
Ana observă că Zoia se aranjase, seara ieșea des.
Zoia, cum îl cheamă?
Pe cine, mamă?
Pe cine vezi tu când pleci seara? Mi-ai povesti, nu?
E doar un prieten, a venit pe la rude, ne-am cunoscut întâmplător.
Știe de Ionel?
Știe tot, sigur.
Adu-l să-l cunosc, nu-l ascunde. Dacă e om bun, să fie!
Alexandru, noua cunoștință a Zoiei, a venit cu un coș cu cireșe și cu plăcintă făcută de mătușa lui. Ionel a primit o mașinuță și o minge de fotbal.
Seara a trecut cu râsete, povestiri amuzante de la Alexandru, Zoia râdea, Ana râdea până la lacrimi. După ce invitatul a plecat, Zoia a întrebat-o:
Cum vi s-a părut? E om bun, nu-i așa, mamă?
Foarte bun Respectuos, educat, te adoră. Fii atentă să nu-ți pierzi fericirea!
Peste o lună, Alexandru a venit să-i ceară mâna Zoiei.
Să nu vă faceți griji. Ne mutăm la Iași, am casă acolo. Ne iubim mult, Ionel e ca un fiu pentru mine. Dați-ne binecuvântarea.
Ana Petrache a petrecut-o pe Zoia cu Alexandru și Ionel la tren. Plecau la oraș, promițând să scrie și să vină în vizită. Privind trenul care pleca, Ana simțea greutatea singurătății.
După un an, apare Vlad, cu un copil de mână tot băiat, nespălat și neîngrijit.
Of, Vlad, cui semeni așa, dragule? Ce face Catrina ta, nu știe să te îngrijească?
Nu-i mai am pe Catrina M-a părăsit pentru altul cu bani. Ai mei s-au dus toți, n-am nimic. M-am gândit, uite, am și eu o mamă, mai e casa acasă.
Ți-ai amintit bine! Atâta amar de ani, n-ai dat pe la mine.
Și mi-a spus și Catrina că atunci a mințit, că nu era copilul meu Am vrut să cunosc și eu băiatul Unde e?
Ai pierdut totul, Vlad. Zoia s-a căsătorit cu om bun, e fericită, iar pe Ionel l-au trecut pe numele noului bărbat. Pentru tine nu mai e nimic aici. Iar eu îmi pun lucrurile și plec la ei, să-i ajut. Zoia a născut o fetiță, vreau să fiu cu ei. Ai grijă de casă!
În tren spre Iași, Ana Petrache se uită pe fereastră, gândindu-se cât de neașteptate sunt răsturnările vieții. Și ce fericire e să fi de folos cuiva, să poți ridica un suflet când e nevoie. Dacă nu o ajuta pe Zoia atunci Cine știe ce soartă aveau cu toții.
