Eu și soțul meu suntem o familie modestă din Chișinău. E prima noastră căsnicie și trăim împreună de 25 de ani. Niciodată nu ne-am certat de față cu fiica noastră, mereu am arătat respect și grijă unul față de celălalt. În ansamblu, avem o căsătorie fericită. Am crezut întotdeauna că dacă fiica noastră vede acest exemplu, atunci și ea va reuși să-și construiască o familie frumoasă. Lumea zice că copiii se iau după părinții lor.
Aici însă ne-am ciocnit de o problemă. Fiica noastră, Camelia, nu e încă măritată, dar are un prieten. Acum doi ani, mama mea a trecut la cele veșnice, iar Camelia a rămas moștenitoare a apartamentului ei din sectorul Botanica. Eu și soțul meu am decis că e bine să-i lăsăm apartamentul Cameliei. De curând am aflat că ea stă acolo împreună cu prietenul ei.
Nu avem nimic împotriva faptului că ea are o viață personală. Problema e că acest băiat e absolut nepăsător. Nu face nimic prin casă, nu repară, nu schimbă un bec, nu strânge un șurub. Dacă se strică ceva, Camelia îl sună imediat pe tatăl ei. Am întrebat-o de câteva ori de ce iubitul ei nu pune mână la treabă nu am primit niciun răspuns. Ea doar ne promite că, la un moment dat, va începe și el să ajute.
Mai rău e că el nici nu muncește. Stă acasă toată ziua, nu câștigă niciun leu, iar fata noastră trage din greu la două servicii ca să-i întrețină. Nu pot să cred că acest băiat chiar ține la ea.
I-am spus Cameliei că a ales greșit. Nu i-a păsat. Zice că are speranță, că el se va schimba și că totul va fi bine. Ea îl iubește. Iar noi, eu și soțul meu, o iubim pe Camelia și ne frânge inima când o vedem așa…
