Dragă, vreau să-ți spun ceva ce mi-a tot stat pe suflet Știi bine cât îmi iubesc băiatul, nu? De când a venit pe lume, am pus suflet și am făcut tot posibilul să-i asigur cele mai bune lucruri orice și-a dorit el, eu și Lenuța, soția mea, am încercat să-i oferim. Mereu l-am îmbrăcat cu cele mai faine haine din Iași, l-am dat la cursuri de chitară și pictură, tot ce a avut chef să încerce, dar cu toate astea, băiatul nostru ne-a tratat mereu cu respect și nu s-a dat niciodată în spectacol.
Lucrez mult, Monica, să-ți spun drept, și-n timpul săptămânii și-n weekend-uri, tocmai ca lui să nu-i lipsească nimic. Dar te jur că nu m-a deranjat niciodată, pentru că mereu, când a avut nevoie de mine, mi-am făcut timp pentru el.
Știi cum e, la un moment dat, știi că vine și vremea când începe să se intereseze și de fete. Și eu și Lenuța ne așteptam la asta, eram pregătiți, numai că nu ne-am imaginat că se întâmplă așa devreme! Când ne-a spus că are o prietenă, am zis să vedem și noi fata, să o invităm la o cină la noi acasă, să facem cunoștință. N-am pus presiune, doar i-am propus. Și a fost chiar bucuros să ne facă cunoștință cu ea.
Lenuței i s-a părut și ei o idee bună până la urmă, vrei să vezi cu cine-și petrece timpul copilul tău, nu? Nici nu ne făceam griji, eram siguri că a ales bine, dar tot am vrut să o cunoaștem personal.
Când a venit la noi, fata părea chiar simpatică. Politicoasă, deschisă, vorbea frumos părea să fie tocmai fata potrivită pentru el. Dar, pe parcurs, am avut un sentiment ciudat Și, uite, că îți spun numai ție eu lucrez la Poliția din Iași și, pe la noi, am mai auzit de ea, nu era chiar străină. Avea deja trecutul pătat: făcuse tot felul de combinații pe internet, păcălise băieți, le spunea că a rămas orfană, îi ruga să-i trimită bani lei, euro, ce apuca și pe urmă îi ștergea de peste tot, bloc, dispariție totală. Erau și alte dosare la secție cu povești asemănătoare, și tot numele ei apărea.
Când am aflat, n-am stat pe gânduri, i-am spus lui Petrică totul, pe șleau, nu am vrut să mă ascund. Dar, vai, ce m-am trezit! N-a vrut să mă creadă nici cum, a început să ridice tonul, să mă facă că inventez povești doar ca să-i stric relația și că sunt împotriva fericirii lui. În două ore, băiatul și-a făcut bagajul și a plecat la ea.
Nu am mai vorbit deloc de o lună de zile și, sincer, mă macină. Mă tot gândesc: dacă fata chiar s-a schimbat? Dacă cineva i-a înscenat toată povestea asta și eu am sărit prea repede să o judec? Ce să fac? Dacă ai fi în locul meu, ce ai face? Chiar aș vrea să știu părerea ta, că nu-mi găsesc liniștea.
