— Te înșeli, noi închiriem apartamentul ăsta — zâmbi Ana, ușor stânjenită.
— El nu-ți este potrivit! — repetă Mariana pentru a suta oară. — Într-o bună zi o să-ți dai seama singură!
— Mamă, de ce te agiți, dacă crezi că momentul ăsta va veni? — râse fata cu voiosenie.
Desigur, o enerva că mama se împotrivea relației cu Petru, dar nu avea de gând să-l părăsească doar din capriciile ei. Dimpotrivă, o înveselea să o provoace, demonstrând că totul merge bine între ei.
— Unde te duci? — întrebă Mariana aspru, văzând-o pe fiică strângând lucruri.
— Ne mutăm cu Petru într-un apartament — anunță Ana, radios.
— Cu ce bani? E un leneș și un sărac! — bombăni mama.
— Plătim amândoi. Nu uita că avem slujbe!
— Unde lucrează el, spune-mi? — rânji Mariana. — La ce fabrică?
— De ce trebuie să fii muncitor la fabrică ca să câștigi? Petru lucrează de acasă!
— Minte ca nevestele! — izbucni mama. — Doar tu muncești ca o robină. Pe el îl vezi că e șarlatan!
— Ajunge cu ocările! — se enervă Ana. — Plec, te sun mai târziu.
Se îndepărtă cu geamantanele, obosită de certuri. Seara, cei doi se mutară într-un apartament cu o cameră, găsit prin cunoștințe.
Ana studia la colegiul pedagogic ziua și seara curața magazine. Petru lucra „de acasă”, dar ea nu-l întreba detalii. Important era că plăteau chirie și mâncare împreună. Totul părea ideal, dar o neliniștea că nu-i prezentase prietenii.
— Cum sărbătorim ziua ta? — întrebă Ana peste trei luni.
— Nu vreau să facem nimic — se strâmbă el.
— Petru, împlinești 25! Trebuie să bem ceva!
— N-am bani de restaurant…
— Chemăm prietenii aici! Gătesc eu — insistă Ana până cedă.
În ziua respectivă, fata tăie legume, frige chiftele și pui, fără ajutor. La șapte, sosiseră prietenii lui Petru — gălăgioși și numeroși. Ana se închise pe balcon, dar Andreea, o cunoștință, o urmă:
— Ai noroc că l-ai agățat pe unul cu apartament — șopti ea cu invidie. — Știai dinainte?
— Ce apartament? Petru are?
— Bineînțeles! Locuiește aici de cinci ani, l-a moștenit de la bunica.
Ana clipi confuză, încercând să înțeleagă.
— Nu știai? — râse Andreea. — Te-a testat să vadă dacă ești lacomă.
Fata se apropie de Petru, care bea bere cu gașca:
— De ce nu mi-ai spus că apartamentul e al tău?
— Nu e…
— Atunci al cui e? — interveni Andreea.
— Al lui! — râseră toți.
Ana înțelese: cei 2000 de lei pe lună i se învârteau lui în buzunar.
— Ești un mișel! — plângând, începu să-și strângă lucrurile.
Nu putea trăi cu un mincinos. Seara aceea se întoaree la mama ei:
— Ai avut dreptate… — mărturisi, povestind înșelăciunea.
După acest episod, Ana și Petru nu s-au mai văzut. Se zvonea însă că el și Andreea locuiau împreună.
