Se spune că haina îl face pe om, dar uneori această vorbă bătrânească se întoarce împotriva celor ce cred prea mult în ea. Povestea aceasta, pe care mi-o amintesc de demult, ar putea schimba felul în care priviți oamenii din jur.
**Scena 1: Rușinea de lângă turnul de sticlă**
Soarele bătea în geamurile lucioase ale unui birou impunător din centrul Chișinăului. La intrare stătea o femeie elegantă, îmbrăcată după ultima modă. Ținuta ei, de-a dreptul opulentă, atrăgea privirile tuturor. Numai că, pe chipul ei, dacă te uitai mai bine, recunoșteai o scârbă abia mai stăpânită. Privea cu superioritate la bărbatul din fața ei și mai ales la bocancii săi prăfuiți și casca galbenă din mâini.
**FEMEIA:** Uită-te la tine, plin de praf! Ți-am zis să nu vii îmbrăcat așa la biroul meu!
**Scena 2: Calm versus furie**
El nu părea deloc rușinat. Și-a scuturat tacticos praful de pe geaca de blugi și i-a răspuns privind-o în ochi:
**BĂRBATUL:** Am venit direct de pe șantier. Tocmai am terminat turnarea fundației.
**Scena 3: Ruperea fără milă**
Femeia s-a apropiat de el și, cu voce joasă și iritată, căuta cu privirea să nu fie văzută de colegii ei rafinați.
**FEMEIA:** Nu mă interesează! Ești doar un muncitor! Nu pot să mă afișez cu un zidar. Uită-mi numărul!
S-a întors brusc, pregătită să plece cu capul sus, când, deodată, ușile turnului s-au deschis larg.
**Scena 4: Răsturnarea neașteptată**
Din clădire, gâfâind, a ieșit un bărbat tânăr, în costum scump, cu un dosar sub braț. Fără să îi arunce măcar o privire femeii, s-a repezit direct spre muncitor.
**BĂRBATUL ÎN COSTUM:** Domnule Grigoraș! Stați! Investitorii deja vă așteaptă pentru turul cu elicopterul printre *propriile* dumneavoastră clădiri!
**Scena 5: Clipa adevărului**
Femeia a rămas nemișcată. Încet s-a întors, cu ochii mari, nevenindu-i să creadă. Domnul Grigoraș? Proprietarul turnului?
Bărbatul a zâmbit scurt și a aruncat nepăsător casca galbenă asistentului său.
**FINALUL POVEȘTII:**
Femeia a încercat să se apropie, vocea tremurându-i:
Dragoș… eu nu am știut. De ce nu mi-ai spus că imobilul e al tău?
Dragoș Grigoraș a privit-o fără urmă de căldură; doar cu o răceală dezamăgită.
**BĂRBATUL:** Trebuia să văd dacă mă iubești pe mine sau te interesează doar ce am. Acum am aflat răspunsul.
Și-a potrivit geaca, aceea pe care ea o numise cu dispreț murdară, apoi a spus:
**BĂRBATUL:** Poți să nu-mi ștergi numărul. Îl voi bloca eu. O zi bună.
S-a îndreptat firesc spre liftul care ducea spre terasa de unde, deja, paletele elicopterului zumzăiau. Ea a rămas singură, stând pe trotuarul pavat, simțind că a pierdut nu un zidar, ci poate unica șansă la o viață sinceră.
**Morala e simplă:** nu judeca marea după câtă spumă vezi la mal. În spatele unor bocanci prăfuiți se poate ascunde unul care ridică orașe; iar în spatele unui costum scump, uneori nu e nimic.
