Ei, vezi! am exclamat eu. Totul e corect! Ultimul cuvânt trebuie să fie mereu al bărbatului.
Dis-de-dimineață, la bătrânii Munteanu a venit nepotul din oraș, acela la a cărui nuntă am fost nu demult. Venise eu să-l ajut pe moș Vasile și pe bunica Ioana cu scosul cartofilor, pentru că dintotdeauna am fost nelipsit de la plantat și cules, drag de-ai mei mereu.
Spune-mi, măi, Silviu, cum e cu Irinuca ta? s-a grăbit să mă întrebe bunica, în timp ce meșterea ciorba pe sobă.
Of, bunico, e cum e… am zis fără chef. Ba bine, ba mai cu supărare…
Aoleu, a intervenit moș Vasile, ce vrei să zici cu ba mai cu supărare? Vă certați deja?
Nuu, bunicule, încă nu ne-am certat. Încercăm să stabilim cine e stăpânul casei, am recunoscut.
Ei hai, lasă, râse bunica la sobă, ce mai e și de stabilit? Și așa se vede de la o poștă cine-i cuvântul cel mare.
Așa e, hohoti și moșu. Se știe că într-o familie femeia conduce, nu bărbatul!
Ei, ei… i s-a mai auzit glasul bunicii dinspre sobă.
Bunicule, tu vorbești serios? l-am privit mirat pe moș Vasile. E o glumă, sau chiar așa crezi?
Nici urmă de glumă! izbucni moșu. Dacă nu crezi, întreab-o pe bunică-ta! Hai, Ioana, zi drept, la noi în casă cine are mereu ultimul cuvânt?
Lasă tu prostiile, răspunse cu duh bunica.
Ba zi, vreau să aud cine ia deciziile finale, tu sau eu?
Eh, eu…
Cum așa? m-am mirat. Parcă n-am văzut așa ceva aici. Eu cred că bărbatul trebuie să fie stăpânul casei!
Hai, Silviule, râse moșu din nou. Într-o familie adevărată, lucrurile nu-s cum le vezi tu. Hai că-ți povestesc eu niște întâmplări, și-ți dai singur seama.
Povestea
Iar începe bombăni bunica nemulțumită. Acum sigur amintește de motocicleta aia!
Ce motocicletă, bunico? am întrebat mirat.
De aia ruginită ce zace-n șură de ani de zile, a confirmat cu plăcere moșu. Parcă-i de-o seamă cu mine deja! Știi cum m-a pus maică-ta să o iau?
Bunica te-a pus? am rămas fără cuvinte.
Clar! Cu banii ei, munciți de ea. Dar întâi a fost altă poveste.
Odată am adunat niște bani taman destui de un IJ cu ataș. Zic: Ioano, vreau motocicletă cu ataș, să cărăm cartofii de pe lot acasă Pe vremuri ne dădeau pământ la câmp pentru cartofi.
Bunica nu și nu: Hai că-i mai bun un televizor color, că-s tare scumpi acuma! Cartofii poți să-i cari cu bicicleta, spune ea, cum ai mai făcut.
Un sac pe bară și la vale. Zic, Bine, ca la noi, cuvântul tău rămâne. Am luat televizorul.
Și motocicleta? am sărit eu.
Moto a venit și ea… suspină bunica. Dar mai târziu. Tocmai după ce și-a rupt moșu spatele la slujbe, că a trebuit să le car eu aproape pe toate.
Apoi, în toamnă, am vândut porcii și i-am dat moșului toți banii, zic: Ia, du-te la raion să iei motocicleta cu atașul cel visat!
Și ce să vezi, anul următor iarăși s-au strâns niște bani, a continuat moșu. Zic să facem o baie nouă, că cea veche, moștenire de la părinți, abia se ținea. Bunica iarăși: Las că e mai bun mobilierul cel nou, să fie casa cum trebuie. Zic, Bine, cum hotărăști tu! Mobilierul a fost.
Și în primăvară, mi s-a prăbușit baia bătrânească a încheiat bunica. A nins mult atunci și acoperișul n-a mai ținut. După pățania asta, am zis că facem ca Vasile: cum zice el, așa rămâne.
Ei, vezi! am spus vesel. Corect! Ultimul cuvânt trebuie să fie al bărbatului.
Nu, Silviu, ție încă nu ți-e clar, râse moșu. Uite, eu înainte să fac ceva, vin la ea și zic: să stricam soba și să facem alta? Da sau nu? Și, după cum hotărăște ea, așa rămâne.
Și eu, după pățanii, mereu zic: cum crezi tu, așa facem, îl aprobă bunica.
Vezi, Silviu, oricum o dai, tot femeia e cuvântul final, concluzionă moșu. Priceput-ai?
Am stat un pic pe gânduri, apoi am început să râd și iar m-a prins gândul… Dar repede m-a lăsat și m-am luminat la față.
Acum am înțeles, bunicule. Mă duc acasă și-i zic Irinei: Bine, dragă, mergem la Odorheiul Secuiesc la relaxare, cum vrei tu. Mașina o mai țin, chiar dacă trebuie să schimb cutia, nu dau pe la service acu. Dacă se strică rău, asta e. O să mergem la serviciu cu maxi-taxi, ce mare lucru?… Ne trezim o oră mai devreme și gata. Ia zi, bine zic, bunicule?
Excelent, a dat din cap fericit moșu. Să vezi tu că în doi ani totul se leagă și la voi.
Și, să știi, bună treabă e când femeia-i șefa-n casă. Așa și bărbatul doarme mai liniștit. Îți spun din experiență…
