Da, o să mă duceți înapoi la căminul de copii? Mătușa a zis că a fost grabă, că ma luat fără să ştie că va veni un copil. Eu nu sunt de aici
Mariana stătea lângă plita și prăjea clătite. În curând, Mihăiță va veni de la muncă și vor lua masa cu toată familia.
Straniu că Andrei este așa de liniștit astăzi în camera lui. De obicei, când Mariana coace clătitele preferate, băieţelul se învârte lângă ei, îi priveşte în ochi și roagă:
Mămică, încă un clătit?
Mariana îi dă, Andrei pare să se umple, dar curând revine, cu zâmbetul pe buze, întinzând fiecare bucată din bucurie și cere din nou:
Maaamaaacoa, încă?
Mariana înţelege că Andrei e sătul de mâncare, doar că vrea să rostească iar și iar cuvântul cald și minunat mămică. Înainte obișnuia să pună tigaia deoparte și să-l ia în braţe; era încă mic, avea doar cinci ani. Zicea: Hai, puștiule, să-l întâmpinăm pe tata de la muncă?
Şi Andrei repeta cu încântare:
Da, mămică, să-l întâmpinăm pe tata! în ochii lui strălucea fascinaţia, pentru că nu cunoscuse niciodată cuvintele mama și tata acum le avea.
Acum Andrei are camera lui, patul lui și un perete cu leagăne pe care lea cumpărat tata! Mai are maşinuţe, robot, constructor și o grămadă de jucării, toate ale lui, ale lui Andrei și nimeni altcineva. Seara, Mariana îi citeşte poveşti, îi mângâie capul și îi spune că îl iubeşte. Andrei e deja învelit în acest dragoste și aproape că a uitat cum a fost înainte.
Mariana voia să-l cheme, dar băiatul a împins brusc în burtică.
Mariana a pus mâna şi fetiţa a împins din nou.
Doamne, Mariana se roagă în fiecare zi pentru acest dar neaşteptat, să fie totul bine pentru ei. Au ales deja un nume pentru fetiţă, Mihăiță a zis: Să fie Sorina. La tatăl ei bunica se cheamă Catrina.
Le spuneau că nu poate avea copii și că, împreună cu Mihăiță, au luat pe Andrei la căminul de copii, iar după un an, iată că vine fetiţa.
Mariana s-a pierdut în gânduri și a uitat să întoarcă clătita. A strigat:
Andrei, dragul meu, de ce eşti atât de tăcut azi?
Răspunsul a rămas tăcere. Nu îl auzea?
A stins plita şi sa îndreptat spre camera copilului.
E ciudat, lumina era stinsă. Unde e Andrei?
Deodată sa auzit un zgomot. Mariana a aprins lumina și la văzut pe Andrei, așezat pe canapea, cu geacă şi căciulă. În mână avea un rucsac plin cu maşinuţele lui preferate.
Ce faci în întuneric? a întrebat Mariana, zâmbind, Hai să te ridici, să te îmbraci, te pregăteşti de drum? Hai să mâncăm clătitele cu smântână şi lapte condensat, ce zici, Andrei?
Dar Andrei nu a zâmbit, privea întrun punct cu ochi de adult și, brusc, a întrebat:
Pot să iau cu mine aceste jucării? Pentru că nu îi trebuie maşinilor?
Cevrei să spui, Andrei? Ce sa întâmplat, puştiule? Unde vrei să pleci? cuvintele ii au căzut pe umeri. A căzut și Mara, se gândi, oare nu e o mamă rea, căci nu simte dragostea lui? Poate e gelozie că sora lui vine să se nască? Totuşi ieri se bucurase enorm.
Da, o să mă duceţi înapoi la căminul de copii? Mătușa a zis că a fost grabă, că ma luat fără să ştie că va veni un copil. Eu nu sunt de aici
Ochii lui Andrei erau umezi, ținea greu și privea în lateral.
Andrei, ce e cu tine? Ce mătușă? şi atunci Mariana îşi aminti de vecina pe care o întâlnise zilele trecute. Întradevăr a început să vorbească că, slavă Domnului, copilul nostru va veni curând, apoi a arătat cu ochii spre Andrei și a zis:
Aţi fost grăbiţi, draga mea, prea grăbiţi!
Mariana era convinsă că Andrei nu înţelege încă. A plecat repede, fără să se certe cu vecina. Dar Andrei, se pare, prinse totul.
Întro clipă sa gândit că e străin și se simte singur.
Mariana la îmbrăţişat tare, el a împins, apoi sa lăsat şi a început să plângă.
Copile, nu-l înţelegi, mătușa nu ştie nimic, noi cu tata te iubim enorm şi nuți vom da pe nimic!
Mariana ia scos geaca şi căciula, sau aşezat pe canapea și au stat în tăcere, îmbrăţişaţi.
Când sa născut Sorina, Andrei şi tata au rămas singuri acasă, apoi au plecat la mamă și la sora lui.
Andrei era îngrijorat că poate nu îi va plăcea noua soră.
Când a văzut cât de mică era, a început să zâmbească cu înţelegere. Mamă, ce să facă ea, aşa mică, fără frate mare? O să o învăţ să se joace cu maşinuţele, o să ne distrăm amândoi!
Acum Andrei nu se despărtează de soră, aşteaptă să crească și părinţii o vor muta în camera lui. Pentru moment el e primul ajutor al mamei
Seara, mama la chemat: Andrei, am luat-o pe Sorina, să mergem săl întâmpinăm pe tata de la muncă.
Andrei, îmbrăcat, stă în hol, pregătit: Mamă, mă voi ţine de uşi, săi deschizi calea cu căruciorul!
Au coborât cu liftul, au ieșit și, deodată, în scară a intrat aceeaşi femeie.
Andrei a luat mâna Mariei mai tare, parcă tremurând.
Copile, ajuţite pe mătușă, cheamă liftul, bagajele sunt grele.
Bine, mamă! Andrei a privit mândru femeia cu sacii, a chemat liftul și a alergat să o ajute pe mamă.
Mâine e weekend și toată familia merge în parc. E păcat că Sorina e încă mică, dar va crește și se vor plimba cu atracțiile. Andrei, ca frate mare, o va ţine strâns dacă se sperie. Pentru că sunt frate și soră tot viaţa!
Hai, dă un like și scrie ceţi place în comentarii!
