Râdeau de vechiul ei palton ieftin, până nu au aflat adevărul
Într-o lume unde totul părea să fie decis de etichetele brandurilor și de prețuri, adesea se uita valoarea omului. Povestea aceasta s-a petrecut demult, la un bal caritabil select, organizat într-unul dintre cele mai luxoase hoteluri din inima Chișinăului.
Sala de marmură sclipea în lumina lămpilor de cristal, încărcată de sunetul pașilor cei bogați și mulțumiți. Catinca, îmbrăcată într-o rochie aurie ce lua ochii, și însoțitorul ei Vlad, sorbeau din vinuri scumpe moldovenești și făceau comentarii pe seama invitaților. Râsetele lor au tăcut brusc când, în prag, a apărut o tânără pe nume Ancuța. Pe ea era un palton bej, vechi și vădit purtat, iar încălțămintea – niște balerini fără toc, uzați de ani.
Catinca, fără urmă de jenă, i-a stat în cale. Privirea îi aluneca batjocoritor pe încălțămintea Ancuței, iar zâmbetul îi dispăru în dispreț. Vlad s-a aplecat spre Catinca și a șoptit apăsat, destul de tare ca să audă toată lumea:
Oare femeia de serviciu a rătăcit drumul spre intrarea personalului?
Catinca a făcut un pas spre tânăra sosită și a rostit, cu o voce răsunătoare de ironie:
Draga mea, ciorba gratis se găsește trei străzi mai încolo. Imaginea balului meu nu ți se potrivește.
Dar privirea Ancuței nu a coborât deloc. Stătea calmă, înfruntând-o de la egal la egal pe Catinca, cu o demnitate care umplea tăcerea sălii mai tare ca toată strălucirea bijuteriilor.
Chiar atunci, prin mulțime a apărut în grabă un domn în vârstă, cu costum croit la comandă domnul Mihăilescu, administratorul fundației. Fără să privească la Catinca şi Vlad, care deja își pregătiseră zâmbetele de salut, s-a oprit direct în fața Ancuței și s-a aplecat respectuos:
Doamna Bordeianu! Iertați-ne, avionul dumneavoastră privat a sosit mai devreme decât am anticipat. Contractul pentru preluarea grupului de firme vă așteaptă semnătura.
Privirea Catincăi a încremenit, gura i s-a deschis de uimire și paharul cu vin rar moldovenesc i-a alunecat dintre degete, spărgându-se zgomotos pe podeaua de marmură.
Epilog
Ancuța a luat liniștită stiloul întins de asistentă și, fără să-și scoată vechiul palton, a semnat larg documentul.
Apoi s-a întors spre Catinca și, cu o voce blândă, dar rece ca gheața, i-a zis:
Apropo, Catinca, petrecerea nu-ți mai aparține. Tocmai am cumpărat clădirea aceasta și compania soțului tău. Stilul tău… nu mai are loc aici. Oamenii de pază, vă rog să-i conduceți afară pe acești domni.
Vlad și Catinca au rămas fără cuvinte. Sub privirile curioase și murmurul sălii, au fost invitați politicos, dar ferm, să părăsească evenimentul.
Învățătura: Niciodată, dar niciodată să nu judeci omul după paltonul pe care îl poartă. Sub țesătura veche se poate ascunde cineva care, a doua zi, poate decide soarta ta.
