Și-a pus libertatea la bătaie împotriva milioanelor lui!
Povestea asta a început în parcarea unui club exclusivist de lângă Chișinău, unde mirosul de trabucuri scumpe se amestecă cu cel de cauciuc încins și de bani grei.
Scena 1: Provocarea
Victor genul rege al vieții, într-un costum perfect scos din cutie stătea înconjurat de prietenii lui bogați. În mână ținea cheia unui supercar auriu, pe care o învârtea cu vanitate. Când a văzut-o pe Sorina, o fată tânără, parcatore, i-a încrucișat privirea cu un zâmbet batjocoritor și a aruncat spre ea cheia.
**Nu cred că ai văzut vreodată o astfel de mașină nici măcar pe dinăuntru, darămite să stai la volanul ei!,** a râs el tare, făcând cu ochiul amicilor.
Scena 2: Pariul
Sorina a prins cheia din zbor, fără să clipească. Niciun mușchi nu i s-a mișcat pe față. Victor, cu un fum de trabuc gros în jurul lui, a pășit mai aproape:
**Îți dau două sute cincizeci de mii de lei moldovenești dacă reușești să o parchezi în derapaj, exact în spațiul ăla îngust dintre cele două Ferrari ale lui Melnic. Ai curaj?**
Prietenii au început să șușotească, sorbind din paharele de șampanie. Misiunea părea imposibilă: orice greșeală costa milioane.
Scena 3: Totul sau nimic
Sorina a făcut un pas spre Victor, privind fix în ochii lui.
**Facem miza mai interesantă. Cinci sute de mii de lei,** a zis ea, rece și sigură pe sine. **Dar dacă pierd, lucrez ca șofer personal pentru dumneavoastră, pe gratis, cinci ani.**
Privirea lui Victor a prins scânteieri de parior. Parcă o vedea deja servindu-i, fără să poată spune nu.
**Bătut palma! Avem martori,** a răspuns el cu un zâmbet larg.
Scena 4: La limită
Sorina s-a lăsat ușor pe scaunul șoferului. Întregul interior s-a umplut de vuietul grav al motorului puternic. Camera telefonului a prins privirea ei în oglinda retrovizoare tăioasă, concentrată, fără pic de îndoială. A împins maneta în treaptă și mașina a țâșnit, aruncându-se cu viteză spre deschizătura strâmtă…
Finalul: Cum s-a terminat?
O secundă. Două. Lumea a încremenit. Un țipăt ascuțit de cauciucuri a zguduit aerul, iar fumul alb a năvălit din sub roțile mașinii. Supercarul auriu, de parcă timpul s-ar fi dilatat, a intrat perfect în derapaj. A trecut la câțiva milimetri de barele celor două Ferrari și s-a oprit nemișcat, centrat matematic.
Perfect.
Sorina a oprit motorul. În liniștea care s-a așternut, a coborât calm din mașină și s-a apropiat de Victor, care rămăsese fără cuvinte.
**Apropo,** i-a zis liniștit, întinzându-i cheia. **Data viitoare, nu judeca șoferul după salopetă. Tatăl meu a fost campion la raliu, iar eu am crescut pe circuitele de viteză.**
Victor a scos carnetul de cecuri cu mâinile ușor tremurânde. Tocmai realizase că a pierdut mai mult decât bani și-a pierdut mândria. Iar Sorina, luând cecul de cinci sute de mii, s-a întors la vechea ei bicicletă. În seara aceea, libertatea ei a ajuns să valoreze mult mai mult.
