Jurnal, 14 mai
Despre cum aparențele înșală și despre bătaia de joc pe care o poți lua dacă uiți că oamenii, nu hainele lor, contează în adevăr.
Astăzi, vreau să consemnez o întâmplare la care am fost martor, pe care nu o voi uita prea curând. Totul s-a petrecut într-un magazin exclusivist din centrul Chișinăului, acolo unde mirosul de piele fină și parfum franțuzesc plutește mereu în aer. Într-un astfel de decor, orice pas greșit sau atitudine greșită sare și mai tare în ochi.
O femeie a intrat îmbrăcată modest, într-un trench bej banal. Nu era nimic ostentativ la ea. S-a oprit să admire o geantă superbă, pusă la loc de cinste în vitrină. Nici nu apucase bine să se apropie, că a și fost oprită de un vânzător cu nasul pe sus.
Să nu vă gândiți să atingeți geanta asta, i-a spus el rece. Chiria dumneavoastră pe trei luni nu acoperă nici bareta de piele. Ieșiți, vă rog.
Eu, privitorul din umbră, am simțit un fior de rușine pentru el.
Doamna nu s-a pierdut cu firea. Calmă, a scos telefonul, a apăsat pe ecran și i l-a întins vânzătorului astfel încât să vadă clar emblema unei aplicații speciale de gestiune a magazinului, dar și cheia digitală de acces. Iar, cu o voce liniștită:
Interesant, a zis. Fiindcă, după cum tocmai mi-a arătat aplicația asta, eu am aprobat cu câteva minute în urmă concedierea managerului de pe acest sector.
Am văzut cum vânzătorului i s-au umflat ochii de uimire și, parcă peste noapte, obrăznicia i s-a topit ca gheața în soare.
Dar… dumneavoastră sunteți doamna investitoare, cea de dimineață, nu-i așa? a șoptit el.
Femeia și-a pus telefonul la loc și a făcut un pas către el, cu o demnitate și o răceală ce nu lăsa loc de replică.
Eu sunt proprietara clădirii. Iar dvs., domnule, tocmai părăsiți acest spațiu.
A apăsat liniștită un buton pe aplicație. Imediat, doi agenți de pază înalți s-au apropiat fără zgomot, ca doi munți mișcători. Vânzătorul, îngălbenit la față, s-a întors spre ei, încercând să articuleze vreo scuză, dar nu a mai apucat. Fără scandal, fără țipete, paznicii l-au condus la ieșirea de serviciu. Cariera lui în lumea luxului s-a sfârșit atunci.
Femeia a rămas pe loc, privind cum se închide ușa după el, apoi s-a apropiat de geanta pe care cu atâta aroganță i s-a spus să n-o atingă. A așezat-o cu grijă pe raft și s-a întors spre o stagiara speriată care asista din colț la toată scena:
Ține minte ceva, Ancuța: banii nu fac zgomot. Preferă discreția. Dar respectul respectul se cuvine tuturor care intră aici, oricât de simplu ar fi îmbrăcați.
Astăzi, magazinul acesta are altă față: se spune că e cel mai primitor din oraș.
Din acest episod mi-am dat seama nu judeca niciodată oamenii după hainele de pe ei. Niciodată nu știi cine e, de fapt, persoana din fața ta.
Și tu? Ai avut parte de neobrăzare din cauza aspectului? Scrie-mi, că tare sunt curios să citesc!
