Nu judeca niciodată omul după aparențe sau haina de pe el. Povestea de azi este o lecție dură pentru cei care pun statutul mai presus de omenie. Citește până la capăt, finalul o să te dea pe spate!
Scenariu:
**Scena 1: Showroom auto de lux din Chișinău.**
Mașini sport strălucitoare, miros de piele fină. Irina, îmbrăcată într-o rochie elegantă și ținând o geantă de câteva zeci de mii de lei moldovenești, examinează cu atenție un cabriolet nou-nouț. Se apropie de ea Andrei poartă un hanorac gri, blugi uzați și adidași obișnuiți. Zâmbește, iar ochii îi sclipesc prietenos și sincer.
**Andrei:** Irina? Nici nu-mi vine să cred! Nu te-am mai văzut de când serveam împreună la cafeneaua aceea mică. Ce mai faci?
Irina îl măsoară din cap până-n picioare cu o privire disprețuitoare. Își trage geanta la piept, ca și cum s-ar teme să nu se murdărească.
**Irina:** Andrei? Ascultă, nu am timp de amintiri. Mă înconjor numai de oameni cu perspective reale, nu cu cei care au rămas blocați în trecut și încă poartă haine ieftine. Fă-mi loc să pot vedea mașina.
În acel moment se apropie de ei managerul salonului, în costum perfect călcat. O ignoră complet pe Irina și, cu mare respect, se adresează lui Andrei:
**Managerul:** Domnule Popa! Îmi cer scuze pentru așteptare. Colecția dumneavoastră privată este pregătită în sala VIP. Să vă aduc cheia de la acel model exclusivist pe care l-ați rezervat ieri?
Fața Irinei se face imediat albă. Îngheață, ochii i se măresc de uimire. Își dă seama că în fața ei nu stă băiatul simplu de la cafenea, ci proprietarul grupului Popa Holding, despre care a citit recent că a apărut în revista Capital.
**Andrei (privindu-o calm):** Deci, Irina… tot mai crezi că n-am niciun viitor?
**Finalul poveștii:**
**Irina (ezitând):** Andrei, eu… nu știam! A fost o glumă, serios Poate bem o cafea să ne amintim de vremurile bune?
**Andrei:** Știi ce este trist? Tu vezi numai etichetele, nu și oamenii din spatele acestora. Eu, la cafenea, eram același om ca acum. Doar cifrele din cont s-au schimbat, dar inima ta parcă a devenit și mai rece.
Andrei se întoarce spre manager.
**Andrei:** Nu mai vreau cheia. Renunț la achiziție. Nu vreau să fiu în același loc cu persoane care judecă după haine. Să mergem.
Pleacă fără să privească înapoi. Irina rămâne în mijlocul salonului luxos, înțepenită, realizând că a pierdut mai mult decât un vechi prieten a pierdut șansa la o altă viață. Totul din cauza mândriei sale.
**Morala:** Banii pot cumpăra haine scumpe, dar nu și respect sau bun-simț.
Ți s-a întâmplat și ție să fii judecat după aparențe? Povestește-ne în comentarii!
