Măi, povestea mea cu David a început acum vreo 18 ani, și să știi că nu a fost deloc ușor la început. El era divorțat, căci fosta lui soție, Viorica, l-a părăsit și a plecat cu alt bărbat, lăsând în urmă doi copii un băiețel, Doru, și o fetiță, Ilinca. Când picișorii aveau doar trei și patru ani, David și-a pierdut jobul din Chișinău și-au început vremuri grele pentru familia lor. Viorica încerca să găsească de muncă, să țină casa pe picioare, dar David nu mai vedea ieșirea și-și găsea consolarea în câte o sticlă de vin, plângându-se la amicii din cartier. Din cauza stresului și problemelor, soțul ei a început să o urmărească pe Viorica, iar ea, cu nervii la pământ și fără niciun sprijin, a ales să plece, lăsând copiii și soțul în urmă.
Copiii au rămas singuri, să te gândești… Noroc că vecinii din bloc s-au mobilizat și le-au adus de mâncare, ba chiar au stat cu ei ca să nu se simtă părăsiți. David era pe altă planetă, orbit de problemele lui nici nu și-a dat seama când a plecat Viorica de acasă. Când a observat, era deja prea târziu de reparat, și copiii au ajuns la un orfelinat din Bălți.
Așa l-am întâlnit eu pe David, la nunta unor prieteni de-ai noștri din Ungheni. Povestea lui m-a atins la suflet și am simțit o conexiune puternică cu el. M-am pus pe treabă să-l ajut să-și regăsească încrederea, să-i deschid ochii spre alte perspective și să-l ajut să se adune. Imediat după nuntă, m-am oferit să-i iau copiii de la orfelinat. Nu pot avea copii ai mei, dar am simțit un dor nespus de a fi mamă, așa că i-am iubit pe Ilinca și Doru ca pe propriii mei copii. Și ei mi-au răspuns cu aceeași dragoste, ca și cum aș fi fost mama lor dintotdeauna.
Ani la rând optsprezece la număr copiii nici nu bănuiau că nu sunt mama lor biologică. Dar uite că, într-o zi, Viorica s-a întors, plină de regrete și cu dorința de a le spune tot adevărul. Doru a fost calm, zicând că pentru el eu sunt singura mamă și că n-a avut nicio îndoială vreodată. Ilinca însă, mai deschisă, a ales să o ierte pe Viorica și să accepte în viața ei. La început, mi-a fost greu să-i permit Vioricăi să revină, deoarece răni vechi încă ne mai chinuiau. Dar, cu timpul, am văzut că Viorica s-a schimbat și doar voia să se împace cu copiii ei.
Am realizat într-un final că e binecuvântare să ai două mame care te iubesc și te ocrotesc. Am decis să-i dau voie Vioricăi să reconstruiască relația cu Ilinca și Doru, fiindcă maternitatea nu înseamnă doar a-i aduce pe lume, ci mai ales a-i crește cu suflet, cu dragoste și grijă. Și uite așa suntem, o familie cu două mame și asta-i chiar o minune.
