După ce noul meu soț, Victor, s-a mutat la noi, fiul meu de 15 ani, Sorin, s-a închis în sine. De atunci nici la masă nu mai stă cu mine, iar într-o zi, plutind ca o umbră visătoare, mi-a spus neașteptat: Mamă, mi-e frică de el. Nu pot trăi cu el sub același acoperiș, fiindcă el
Prima dată când Victor a rămas peste noapte a fost într-o vineri. Dimineața m-am trezit plutind într-un miros de cafea proaspăt măcinată, ca un abur misterios venit dintr-o cafenea veche din centrul Sibiului. În bucătărie, el pregătea ouă la tigaie cu o liniște ciudată, de parcă fusese mereu acolo. Mi-a zâmbit, m-a sărutat ușor pe obraz și mi-a spus că lui îi place să se trezească devreme. Totul părea firesc și totuși străin, ca într-un vis.
Sorin a ieșit din cameră peste câteva minute. Când l-a văzut pe Victor, a dat din cap spre el, și-a turnat un pahar de suc de mere și l-a băut privind afară, spre ograda acoperită de ceață. Nu s-a așezat cu noi la masă. Am zis în gând că-i doar teribilism adolescentin. Cine mai zâmbește dimineața la cincisprezece ani?
Eu am patruzeci și patru de ani. Sunt divorțată de mult, lucrez contabilă la o firmă mică din Chișinău. Victor are patruzeci și nouă de ani, profesor la facultatea de litere; și el divorțat. Ne-am cunoscut prin niște prieteni comuni, apoi am început să schimbăm mesaje kilometrice, după care am ieșit împreună de câteva ori la plimbare prin parcul Valea Morilor. Era calm, fără vicii, părea așezat. După opt ani de singurătate, lângă el am simțit din nou că sunt și femeie, nu doar mamă.
La început, Victor venea pe la noi doar când Sorin nu era acasă. După o vreme am simțit că nu mai are rost să ascund. Copilul e mare, are dreptul să știe că mama sa are și ea o viață personală. I-am făcut cunoscuți. Întâlnirea a fost politicoasă, nici urmă de ceartă. M-am liniștit, convinsă că totul va fi bine.
În timp însă, ca în visele de iarnă candelabră, au început să apară mici ciudățenii pe care le ignoram. Sorin a încetat să mănânce dimineața, atunci când Victor rămânea peste noapte. Spunea că nu-i e foame. După școală, rămânea mai pe seară pe la sala de sport și aproape în fiecare weekend pleca la bunica, la sat, lângă Hâncești. Mă bucuram chiar că e ocupat cu sportul și ajută familia. Mă gândeam că e pură coincidență.
După patru luni, Victor a început să rămână mult mai des. Începusem să mă obișnuiesc cu gândul că s-ar putea muta de tot. Într-o seară, a rămas în timpul săptămânii. Dimineață, Sorin a ieșit în bucătărie, l-a văzut pe Victor, a încremenit în ușă, apoi s-a întors fără un sunet în cameră.
M-am dus după el. Stătea pe marginea patului, privindu-și degetele ca printr-un văl de ceață.
Ce s-a întâmplat, mamă? l-am întrebat eu, plutind printre cuvinte ca într-o apă tulbure.
Mi-a răspuns abia auzit:
Mamă, mi-e frică de el. Nu pot trăi cu el în aceeași casă.
Înăuntrul meu s-a făcut frig ca într-o sală de teatru pustie.
Dar de ce spui asta? Ce ți-a făcut?
Mi-a ridicat privirea și a început să vorbească încet:
De când Victor a venit la noi, eu mă simt ca o fantomă. Nici la masă nu mai stau, iar el Mi-a zis că curând se mută pentru totdeauna și că trebuie să facem ordine. Dar ordine adevărată, mamă.
Ce fel de ordine? am întrebat, cu glas stins.
Dintr-aia în care eu nu mai deranjez, a spus zâmbind amar, cu ochii goi. Că într-o casă să fie un singur bărbat. Și să mă obișnuiesc, că voi fi mai fericit la bunica dacă ceva nu-mi convine…
Seara, am așteptat ca Victor să se întoarcă acasă, mirosind a ploaie și străzi din centrul vechi, precum într-un vis înecat în umbre.
I-ai spus fiului meu că trebuie să se obișnuiască? l-am întrebat direct ca pe un personaj cețos dintr-un roman de Eliade.
A oftat, cu un aer absent.
Am pus doar niște limite, Ana. Dacă mă mut, vreau să fie ordine, să avem o familie adevărată.
Și Sorin? Cine e pentru tine?
E aproape adult. Va pleca curând. Trebuie să ne gândim la viitor, poate chiar la un copil împreună.
L-am privit și mi-am dat seama că vorbește fără ură, doar calm, de parcă totul era scris undeva, ca într-o piesă absurdă. Aștepta ca eu să aleg visul sau realitatea.
Deci vrei să aleg?
A dat din umeri.
Alege ce-ți dorești tu cu adevărat.
În acea noapte nici nu am dormit, auzeam doar picăturile de ploaie bătând în geam ca niște monezi vechi de leu moldovenesc. Dimineața am intrat la Sorin și m-am așezat pe marginea patului.
Eu am ales deja, i-am spus. Tu niciodată nu vei fi de prisos în casa ta.
În după-amiaza aceea, Victor și-a strâns lucrurile și a dispărut ca o umbră în vis, lăsând în urmă doar mirosul acrișor de cafea și dorul de ceva ce n-a existat niciodată cu adevărat.
