Ne-am îndrăgostit pe când eram încă studenți la Universitatea din Iași. Nu aveam bani nici măcar pentru un buchet de mireasă, așa că logodnicul meu, Dragoș, mi-a adus flori de câmp culese de el dintr-o poiană din apropierea satului lui din județul Neamț. Erau atât de frumoase și simple, încât m-au emoționat mai tare decât orice aranjament scump. M-am căsătorit însărcinată în câteva luni. După nuntă, am început să locuim la mama mea, la Vaslui. Pe atunci încă învățam, iar mama ne-a ajutat cu tot ce a putut de la bani la mâncare, ca o adevărată mamă moldoveancă.
La început, eu și Dragoș ne-am înțeles de minune. Ieșeam împreună seara la plimbare pe bulevard, ne bucuram de copilul nostru, Vlad, și ne trezeam mereu amândoi să avem grijă de el. Dragoș era implicat și voia să câștige bani pentru familie prin orice mijloc. La un moment dat s-a angajat ca hamal la o firmă din oraș și a muncit acolo patru ani. Cu timpul, a hotărât să își deschidă propria băcănie pe strada principală din Vaslui.
Norocul a început să ne surâdă: afacerea a mers bine, am reușit să ridicăm o casă cu trei camere și să cumpărăm o Dacia nouă. Nu ne-am refuzat aproape nimic. Dragoș mi-a spus într-o zi să las serviciul și să am grijă de casă și familie. Am acceptat, gândindu-mă că e mai bine așa pentru toți. Vlad a absolvit Facultatea de Economie din Iași, iar apoi soțul meu l-a angajat imediat ca pe contabilul firmei.
Numai că, după puțin timp, Vlad a venit acasă îngrijorat și mi-a dat o veste care mi-a întunecat sufletul Dragoș, soțul meu, avea o relație cu altă femeie. Am rămas fără cuvinte. A trebuit să aleg: să cer divorț sau să mă prefac că nu știu nimic. Am ales să tac, cu speranța că aventurile lui vor înceta. Dar, după două luni, Dragoș a venit la mine și mi-a mărturisit totul. Și, peste toate, mi-a spus că femeia aceea era însărcinată cu copilul lui.
Dragoș nu voia divorț, pe motiv că trăim bine împreună. Mi-a spus că va sta cu cealaltă femeie, dar mă va ajuta în continuare cu bani și îl va sprijini pe Vlad. M-a asigurat că nu va lipsi cu nimic din ce îi trebuie lui fiul nostru.
Acum mă simt ca străină în propria casă. Simt că nu-mi mai găsesc locul. În minte îmi revine mereu prima noastră întâlnire și buchetul acela de flori simple, care păreau a însemna atunci tot viitorul nostru împreună…
