Dragul meu fiu, vezi că îmbătrânesc… Te rog, fii răbdător cu mine!
Dragul meu băiat, observi cât de repede zboară timpul și cum anii mă schimbă? Te rog, ai răbdare cu mine.
Încearcă să mă înțelegi atunci când voi avea nevoie de tine, și să știi că astfel de momente vor fi din ce în ce mai multe.
Te rog, nu te enerva dacă încep să repet aceleași lucruri sau îți povestesc o anecdotă a doua, a treia, a cincea oară. Amintește-ți cum te învățam cu răbdare să rostești primele cuvinte, cum îți repetam alfabetul iar și iar până învățai literele. Amintește-ți de câte ori îți explicam același lucru, până pricepeai. Nu oboseam niciodată, pentru că erai fiul meu, sângele meu.
Acum, la fel, doar ascultă-mă, chiar dacă ți se pare că ai mai auzit toate acestea.
Nu te supăra dacă merg încet, dacă nu mai pot ține pasul cu tine ca înainte, dacă picioarele nu mă mai ascultă. Amintește-ți cum te țineam de mână și te învățam să mergi. Cum pășeai nesigur, iar eu te susțineam să nu cazi. Amintește-ți cum alergai, iar eu te prindeam râzând, ca să nu te lovești.
A ajuns vremea ca eu să nu mai fiu atât de rapid, nici atât de puternic. Dar în sinea mea, sunt tot același – tatăl tău.
Nu mă judeca dacă nu mai pot menține casa atât de curată ca altădată. Dacă uit unde pun lucrurile sau dacă nu mai sunt atât de îndemânatic. Amintește-ți câte nopți nu dormeam, îngrijindu-te când erai bolnav. Cum te țineam în brațe când aveai febră mare și căutam cei mai buni doctori să te faci bine cât mai repede.
Oboseam, dar nu m-am plâns niciodată. Pentru că erai fiul meu.
Fii răbdător cu mine dacă nu țin pasul cu tehnologia sau nu înțeleg cum funcționează un telefon sau calculator nou. Dacă întreb același lucru de mai multe ori. Dă-mi timp, explică-mi din nou și stăpânește-ți iritarea. Amintește-ți cum te învățam să-ți legi șireturile, cum îți arătam cum să ții lingura, cum îți explicam cum funcționează lumea. Făceam toate acestea încet, cu răbdare și iubire.
Nu mă critica pentru că îmi fac mereu griji pentru tine, chiar dacă ești deja un bărbat matur. Încă aștept să mă suni, mă gândesc la tine, mă rog să-ți fie bine. Și dacă te întreb ce ai mâncat, cum ți-a fost ziua, dacă te-ai odihnit – nu mă ignora. Doar înțelege: pentru mine vei fi mereu băiețelul meu.
Vei înțelege, la rândul tău, cum este să aștepți când copilul tău întârzie peste noapte, să asculți pașii pe trepte și să te bucuri că s-a întors acasă teafăr.
Știu că într-o zi va veni timpul când voi fi prea slab și nu mă voi putea îngriji cum o făceam înainte. Nu știu cum voi fi – poate neajutorat, poate uituc, poate capricios. Dar te rog, nu te întoarce de la mine în acele momente.
Amintește-ți cum îți schimbam scutecele când erai bebeluș. Cum te legănam când plângeai. Cum te protejam când ți-era frică.
Dacă voi începe să fac lucruri diferit față de cum obișnuiam, dacă obiceiurile mele se vor schimba, dacă cuvintele mele vor deveni confuze – nu te enerva, nu te întrista, nu îți pierde răbdarea. Doar fii alături de mine.
Când va veni timpul să părăsesc această lume, nu te întrista. Doar să știi că am fost fericit pentru că te-am avut pe tine – fiul meu, mândria mea, iubirea mea.
Să rămână în amintirea ta cele mai frumoase zile ale noastre. Să mă ții minte puternic, iubitor, grijuliu.
Îți sunt recunoscător pentru fiecare clipă petrecută împreună.
Și cât timp suntem alături, cât încă ne putem privi în ochi, vreau să știi – te iubesc, fiul meu. Întotdeauna.
