O săptămână nu găsiți diferența dintre crudități de pătrunjel decât de pe etichetele de la magazin! Și fructele alea le-ați văzut doar în gemuri! mormăiță vecina, o femeie cu numele Anca, pășind în curtea noastră.
Vasile și eu, Valentina, venisem la casa de vacanță din satul Brătila, la poalele Munților Bârladului. Cumpăraserăm-o toamna trecută, iar acum ne hotărâsam să o punem în ordine. Casa era frumoasă, rezistență și la iarnă, dar terenul și restul aveau de toate: mult de lucru.
Grădina veche trebuia să revină la fața lui de odinioară. O saună nouă o comandasem deja; în săptămâna următoare urma să fie adusă și instalată, mai rămânea doar să alegem locul potrivit.
Totodată planificam un foișor lângă saună pentru rufe, un cărbune pentru lemne, și o pergolă pentru odihnă. Copiii noștri, Andrei și Alina, promisese să vină să ne ajute la tot.
E liniștit aici, potrivit să trăim tot anul. Suntem pensionari acum.
Am verificat pivnița din casă, trebuie doar să schimbăm ușa.
Am aruncat o privire la veranda din spate. Ți-amintești că vorbeam de pergolă? Nu are rost să fie acolo. Pe verandă avem o masă rotundă mare și scaune vechi de lemn.
Le vom recondiționa și vor mai rezista încă o sută de ani. Pe lângă grădină vom avea și o vedere frumoasă. Vom bea ceai și ne vom bucura de peisaj. Poate că și porțile noi de la față trebuie schimbate, căci parcă cineva a intrat recent în casă în iarnă.
Exact. Ușile sunt pe primul loc. Toate lucrurile le vom face în curtea din spate, astfel nu vom fi prea vizibili de pe stradă și totul va arăta frumos. În fața casei vom amenaja o poiană cu flori.
Florile sunt deja, sunt busuioci și trandafiri pereni, rămâne doar să le poziționăm cum trebuie. Poate va trebui să mutăm ceva, dar vara aceasta lăsăm lucrurile așa cum sunt.
Într-o săptămână, sauna a fost adusă, copiii au sosit și am început să amenajăm terenul. Vecina Anca a venit să ne cunoască, nepoții ei se jucau mereu prin curte.
Aveți nepoți?
Da, vin în fiecare weekend.
De ce puneţi un gard atât de înalt? Noi, vecinii, ne descurcăm fără garduri.
Fără garduri? Ce era aici înainte? Tocmai l-am demontat. Gardul s-a prăbușit, a fost lăsat să stea și pe noi nu ne păsa, dar pentru noi ordinea contează. Nu vă faceţi griji, nu am luat metri suplimentari de pe terenul vostru. Gardul stă exact pe limita proprietății.
Nu va fi o poartă? Întotdeauna am avut acces prin curtea voastră.
Ce înțelegi prin aici, între noi? Nu e prevăzut. Intrarea se face doar din față.
Cum vor alerga copiii, ai și ai mei? Eu văd că ați tăiat pomii de mere, iar copiii îi iubeau să se cațere pe ei.
Nu i-am tăiat, i-am tuns și curățat. Am plantat alții noi. Copiii voștri să se cațere pe pomii voștri.
Totul e nou la voi. De ce planteţi arbuști de-a lungul gardului nostru?
Pentru frumusețe, ca să arate drăguț!
Anca plecă, dar reveni cu alte întrebări. Nepoții ei tot săltaiau prin grădina noastră, până când am montat poarta nouă.
V-aţi instalat bine aici, spuse din nou vecina. Veţi locui și iarna?
Timpul va spune.
De ce aţi închis poarta? Copiii noștri tot joacă cu mingea în fața casei, e comod și sigur. Pe drum trec mașinile, iar aici e liniște.
Am ocupat tot cu rânduri de legume, nu ca voi. Vă diferențiaţi cruditățile de pătrunjel doar pe etichete, iar fructele le-aţi gustat doar în gemuri. Prietenia cu mine nu e de ajuns.
Am închis poarta pentru a nu vedea ochii străini și ca nepoții voștri să nu se facă stăpâni aici. Două zile în urmă au scăpat găinușele noastre, n-am găsit niciuna.
Aveţi și găini? Asta înseamnă că v-aţi stabilit aici?
Suntem deja în locuință.
Sfârșitul lui august am sărbătorit ziua de naștere a lui Vasile. Copiii și nepoții s-au adunat, toată familia a fost la masă. Bărbații prăjeau carne la grătar, femeile pregăteau salate și așezau masa pe verandă.
Iată-ne și noi, venim să vă salutăm ca vecini, să fim aproape, fără invitație, pentru că suntem vecini. Copiii știu totul încă de dimineață.
Sunteţi gata, oaspeții au sosit, e sărbătoare. Hai să ne așezăm, copiii se vor distra mai mult împreună. În sfârșit, a venit timpul să fim prieteni.
Parcă nu v-am invitat. La noi vine doar familia, sărbătoarea e familială. Relația dintre noi e vecină, nu de familie.
Poate într-o zi se va schimba. Copiii vor crește și poate vor deveni rude, răspunse cu voie bună vecina Anca.
Nu a vrut să stea pe gânduri, tot adăuga ceva și pleca. Nepoții ei se strecurau pretutindeni, zdruncinau meri și peri, urcau pe acoperișul saunei de fericire nu au căzut.
Mai târziu i-a atras atenția un teanc de pietriș așezat în jurul construcțiilor. Unul dintre copii a început să arunce pietre în piscină gonflabilă. Nu am observat imediat. Copiii au țipat de bucurie când apa a izbit din piscină.
Păi, toamnă se apropie, e vreme să strângem piscina, spuse Anca. Copilașii s-au distrat.
Acum mergeți acasă!
N-am șezut încă, copiii încep să-și dea foame. Veniți la masă!
Petrecerea s-a încheiat, dar alta urma să vină. În săptămâna următoare copiii au revenit. Am sărbătorit încă o dată ziua de naștere a familiei, de 35 de ani de viață comună.
Cineva a ghicit că ar trebui să închidă poarta. S-a dovedit că cel mai mic, nepotul de șapte ani, era cel ce le trântise la cale. Se auzea cum cineva bată în poartă. Familia se prefăcea că nu se întâmplă nimic, în aer se simțea miros de frigarui și de verdeață proaspătă. Începuse să scadă temperatura.
Când vă așteptăm în oraș?
O să ne gândim. Toamna e aproape, vom trăi puțin și apoi vom vedea. Încă mai avem mere de cules. Recolta acestui an este excelentă. Ne place totul aici, în afară de vecina, dar nu ne împiedică. Am învățat să o gestionăm.
Toată lumea a râs în hohote.
Oaspeții s-au despărțit, iar eu și Valentina am rămas. Ne așteaptă toamna, apoi iarna Vom încerca să rezistăm. Dacă nu reușim, întotdeauna ne putem întoarce la apartamentul din București.
În cele din urmă vecina Anca a plecat. S-a constatat că, cu nepoții, timpul să meargă la școală era scurt. Fiica ei nu reușea să țină pasul, iar bunica o va ajuta. Vasile și eu am oftat ușurați. Doamne să ne dea vecini așa de încăpățânați
Ce părere aveţi despre toată povestea? Daţi un like și lăsaţi un comentariu.
