Nu glumești, nu? am zis eu, cu ochii mari înlăcrimaţi, privind la Ion Popescu.
El a clătinat din cap.
Nu, nu glumeam. Îţi dau o săptămână să te gândeşti. Oferta nu e una de zi cu zi. Pot chiar ghici ce-ţi trece prin cap acum. Pesează totul, gândeştete bine mă întorc după o săptămână.
Mioara ma privit plecând, nedumerită. Cuvintele lui nu se potriveau cu nimic din capul ei.
O ştia pe Ion de trei ani. Era proprietarul unei lanțuri de benzinării în Bucureşti și avea şi alte afaceri. Mioara lucra parttime ca menajeră la una dintre staţiuni. El întotdeauna saluta cu căldură personalul, le vorbea blând. În linii mari, era un om bun.
Salariul la benzinărie era decent, așa că nu lipseau oamenii care voiau slujba. Aproape două luni în urmă, după ce terminase curăţenia, Mioara stătea afară schimbul ei se apropia de final şi avea puţin timp liber.
Deodată sa deschis ușa de servire şi a apărut Ion.
Îţi bagă să mă aşez?
Mioara a sărit în picioare.
Desigur de ce să întreb?
De ce te ridici așa de repede? Ia şezi, nu muşc. E o zi frumoasă.
Ea a zâmbit şi sa aşezat din nou.
Da, primăvara parcă face totul să pară mai bun.
Pentru că toţi suntem sătui de iarnă.
Poate ai dreptate.
Vreau să îţi întreb ceva: de ce lucrezi ca menajeră? Lavinia nu ţia propus să treci pe postul de operator? E mai bine plătit, mai puţin greu.
Aş vrea, dar programul nu mise potriveşte fiica mea e mică şi se îmbolnăveşte des. Când e bine, vecinul poate să stea cu ea. Dar când rău se înrăutățeşte, trebuie eu să fiu acasă. Aşa că Lavinia şi eu ne schimbăm turele când trebuie. Ea mereu mă ajută.
Înţeleg Ce se întâmplă cu fetiţa?
Nu mă întreba Medicii nu înţeleg prea bine. Are crize nu poate respira, intră în panică, alte chestii. Testele serioase sunt private. Spun că ar trebui să aşteptăm, poate va trece. Eu nu pot doar aştepta
Ţinete bine. Va fi ok.
Mioara ia mulțumit. Seara aceea a aflat că Ion ia dat un bonus, fără să explice nimic, doar il înmână.
Nu la mai văzut până în ziua în care a apărut la casa ei. Când la văzut, inima ia sărit în piept. Și propunerea lui a fost și mai ciudată.
Ion avea un fiu Ștefan, aproape de treizeci de ani. De şapte ani trăieşte întrun scaun cu rotile, după un accident. Medicii au făcut tot ce au putut, dar nu sa mai ridicat. Depresie, retragere, aproape că nu vorbea cu nimeni, nici cu tatăl.
A ştiut Ion că ar trebui să-i dea fiului său un scop: să se căsătorească. Pentru al face să aibă din nou un motiv să lupte. Nu era sigur că va funcţiona, dar a decis să încerce. Şi ia venit în minte că Mioara ar fi persoana potrivită.
Mioara, vei avea tot ceţi trebuie. Fiica ta va primi toate testele, tot tratamentul. Îţi ofer un contract de un an. După un an pleci indiferent ce se întâmplă. Dacă Ștefan se îmbunătățeşte super. Dacă nu îţi voi plăti o sumă generoasă.
Mioara nu a reuşit să scoată un cuvânt furia ia luat locul.
Ion a citit gândurile ei şi a spus încet:
Mioara, te rog, ajutămă. E benefic pentru amândoi. Nici nu ştiu dacă fiul meu va avea legătură cu tine. Şi vei avea un statut căsătorie oficială. Imagineazăţi că te căsătoreşti nu din dragoste, ci din circumstanţe. Vreau doar să nu spui nimănui despre discuţia noastră.
Aşteaptă, Ion Şi Ștefan e de acord?
Băiatul a zâmbit cu tristeţe.
Spune că nu-l interesează. Îi voi spune că am probleme la afacere, la sănătate Cel mai important e că e căsătorit. Întotdeauna mia încrezut. Aşa că e o minciună pentru binele comun.
Ion a plecat, Mioara a rămas şezând, amorţită. În interior, indignarea fierbea, dar cuvintele lui, simple şi sincere, iau atenuat puţin duritatea propunerii.
Şi dacă sa gândit: Ce nu aş face pentru mica Sofia? Orice.
El era şi un tată. Iubea fiul.
În timpul schimbului, telefonul a sunat:
Mio, repede! Sofia are o criză! O criză gravă!
Vin! Sună ambulanţa!
A ajuns exact când ambulanţa era la poarta casei.
De unde ai fost, mamă? a întrebat doctorul cu severitate.
La muncă
Criza era serioasă.
Poate mergem la spital? a întrebat Mioara timid.
Doctorul, la prima vizită, a ridicat mâna obosită.
Ce rost are? Nu vor ajuta acolo. Vor doar să-i agite fetiţa. Mai bine mergeţi la capitală la o clinică bună, la specialişti adevăraţi.
După patruzeci de minute, doctorii sau plecat. Mioara a sunat la Ion.
Sunt de acord. Sofia a avut din nou o criză.
A doua zi au plecat. Ion a venit să-i ia, însoțit de un tânăr curat, cu barbă scurtă.
Mioara, ia doar ceţi trebuie. Noi cumpărăm restul.
Ea a dat din cap.
Sofia a privit maşina, mare şi strălucitoare, cu curiozitate. Ion sa aplecat în faţa ei.
Îţi place?
Mult!
Vrei să stai în faţă? Atunci vei vedea totul.
Pot? Vreau tare!
Fetiţa sa uitat la mamă.
Dacă poliţia vede, ne dă o amendă, a spus Mioara, serioasă.
Ion a râs şi a deschis ușa.
Urcă, Sofia! Şi dacă cineva vrea să ne dea amendă noi le plătim noi!
Cu cât se apropiau de casă, cu atât Mioara se neliniştea mai mult.
Doamne, de ce am acceptat? Ce dacă e ciudat, agresiv?
Ion a observat anxietatea ei.
Mioara, linişteştete. E o săptămână până la nuntă. Poţi să renunţi oricând. Şi Ștefan e un tip bun, deștept, dar ceva sa stric în el. Vei vedea singură.
Mioara a scăzut din maşină, a ajutat-o pe fiica ei să coboare şi a rămas încremenită în faţa casei. Nu era doar o casă era un conac. Sofia a izbucnit în chicoteli:
Mămică, o să trăim ca întro poveste?
Ion a prins fetiţa în braţe.
Îţi place?
Super!
Până la nuntă, Mioara şi Ștefan sau văzut doar la cină. Tânărul mânca puţin, vorbea puţin. Stătea la masă, prezent în corp, dar mintea îi era departe. Mioara îl privea. Era frumos, dar palid, ca şi cum nu ar fi văzut soarele de mult. Simţea că şi el trăieşte cu durere, ca şi ea. Şi îi mulţumea că nu adusese în discuţie căsătoria.
În ziua nunţii, era ca şi cum o sută de oameni ar fi bătut în jurul lui. Rochia a fost livrată a doua zi. Când a văzut-o, sa aşezat pe un scaun.
Cât a costat?
Ion a zâmbit.
Mioara, e prea complicat să ştii. Hai să vezi ce altceva am.
A scos o miniatură a rochii de nuntă.
Sofia, încercăm?
Fetiţa a ţipăturat, au trebuit săși acopere urechile. A urmat probă mica prinţesă a defilat prin cameră cu mândrie.
Întrun moment, Mioara sa uitat şi a văzut pe Ștefan în pragul camerei, privind la Sofia. În ochii lui o umbră de zâmbet.
Sofia locuia lângă dormitorul lor. Dormitorul lor. Nu cu mult timp în urmă, Mioara nu şiși imagina că va ajunge aici.
Ion a propus să meargă la casa de la ţară, dar Ștefan a clătinat din cap.
Mulţumesc, tată, rămânem acasă.
Patul din dormitor era uriaş. Ștefan păstra distanţă, nu făcea niciun pas. Mioara, care planase să vegheze toată noaptea, a adormit repede.
A trecut o săptămână. În serile de seară au început să vorbească. Ștefan sa dovedit a fi extrem de inteligent, isteţ, pasionat de cărţi şi ştiinţă. Nu a căutat să se apropie de ea. Treptat, Mioara sa relaxat.
Întro noapte sa trezit cu inima bubuind.
Ceva nue în regulă
A alergat în camera fetiţei. Era exact cum se temea Sofia era în criză.
Ștefan, ajută! Sună ambulanţa!
El a ajuns în secundă, a luat telefonul. Un minut mai târziu a intrat un Ion somnoros.
Voi suna eu pe Alexei.
Ambulanţa a venit repede. Medicii erau în halate albe, echipamente moderne. A venit şi medicul de familie, au vorbit mult după ce criza a trecut. Mioara stătea lângă fiica ei. Ștefan era lângă ei, ţinând mâna fetiţei.
Tătăna, a întrebat el încet, a avut criza asta de la naştere?
Da Am fost la spităluţi de nenumărate ori, am făcut toate testele, dar nimic nu a ajutat. De aceea fosta mea soţie mia zis să nu intru în viaţa lui.
Ai iubitl?
Probabil. Dar a fost demult
Aşa că ai acceptat oferta tatălui meu
Mioara a ridicat sprâncenele, surprinsă.
Ștefan a zâmbit.
Tată crede că nu ştiu nimic. Dar eu lam citit ca pe o carte deschisă. Ma speria cineva pe care îl va găsi pentru mine. Când te-am văzut pe tine am fost surprins. Nu eşti genul de persoană care ar face așa ceva pentru bani. Şi acum totul pare că se aşează la locul lui.
Sa uitat la ea.
Mioara, nu plânge. O să vindecăm pe Sofia. E luptătoare. Nu sa stricat spre deosebire de mine.
De ce teai stricat? Eşti inteligent, frumos, bun
El a zâmbit șugubit. Fii sinceră: mai fi căsătorit dacă lucrurile ar fi fost altfel?
Mioara a gândit un moment şi a clătinat din cap.
Da. Cred că a aştera de tine ar fi mai uşor decât să caut bărbaţi care pretind că-s eroi. Dar nu e chiar despre asta. Pur și simplu nu pot să explic.
Ștefan a zâmbit.
Nu trebuie să explici. Dintrun motiv cred în tine.
Câteva zile mai târziu, Mioara la prins pe Ștefan la un experiment ciudat. Construise un fel de aparat complicat.
E un antrenor, a explicat el. După accident trebuia să-l folosesc cel puţin trei ore pe zi. Dar am crezut că nu mai contează. Şi acum îmi pare ruşine, în faţa Sofiei, în faţa ta.
A bătut cineva la uşă. Ion a apărut în prag.
Pot?
Intră, tata.
Băiatul sa împietrit când a văzut ce făcea fiul său. A înghiţit, sa întors spre Mioara.
Spunemi naşterea a fost dureroasă?
Da, de ce?
Doctorul a zis că probabil au smuls Sofia brusc şi iau rănit osul temporal. La exterior totul sa vindecat, nu se vede. Dar în interior se apasă pe un nerv.
Mioara a căzut pe un scaun.
Nupoate fi Ce facem acum?
Lacrimile iau curgător pe obraji.
Stai, nu plânge, a spus Ion. Doctorul a zis că nu e o sentinţă. Are nevoie de operaţie. Vor scoate ce apasă, şi Sofia va fi sănătoasă.
Dar e capul ei e periculos
Ștefan ia luat mâna.
Ascultăţi tatăl. Sofia va trăi fără acele crize.
Cât va costa?
Ion a rămas uimit.
Acum nu e treaba ta. Eşti parte din familia mea.
Mioara a rămas la spital cu Sofia. Operaţia a fost un succes. Două săptămâni mai târziu trebuiau să se întoarcă acasă.
Acasă. Dar Mioara nu ştia unde este cu adevărat acasă.
Ștefan o suna în fiecare zi. Vorbeau ore întregi despre Sofia, despre ei, despre lucruri mărunte. Parcă se cunoşteau de o viaţă întreagă.
Timpul trecea. Contractul de un an se apropia de sfârşit. Mioara încerca să nu se gândească la ce va urma.
Seara, Ion a venit să-i ia cu faţa încruntată.
Sa întâmplat ceva?
Nu ştiu cum săţi spun Ștefan bea de două zile.
Ce? Nu bea niciodată!
Aşa credeam. Lucrase la exerciţii un lună, făcea progrese şi apoi a cedat. Spune că totul nu merge.
Mioara a intrat în camerăMioara, privind în ochii obosiţi ai fiului său, îşi dădu seama că, în ciuda tuturor încercărilor, fericirea adevărată se găseşte în căldura simplă a familiei pe care o au deja.
