Tu ai abandona institutul din patima acelei iubiri! Noi team trimis să înveţi, nu să te căsătoreşti! Nu nemai lipsea o fată de la sat în familie se enerva tatăl. Pentru a opri focul tinerelui au hotărît să îl despărţească. La cererea lui, Victor sa înrolat în armată.
Violeta, sora lui, îşi pune ordine în casă. A schimbat tapetul, a înlocuit perdelele de la ferestre şi a aranjat rafturile de sus. Violeta iubea ordinea; atunci sufletul ei era liniştit.
În cel mai îndepărtat colţ al cămarii a găsit o cutie cu scrisori de la Victor. Cât de mult nu o deschisese! A uitat de treburile gospodăreşti şi a început să le recitească: prima scrisoare, apoi a doua, a treia
Victor şi Violeta sau întâlnit la Politehnica Iaşi. Victor era băiat de oraş, iar Violeta venea de la un sat din apropiere.
Îl fermecă pe băiat cu înfăţişarea ei: păr negru lung, ochi strălucitori şi o siluetă zveltă.
Victor şi Violeta au început să iasă împreună. Pentru Violeta, timidă şi liniştită, Victor era ca un uragan. În fiecare zi inventa ceva nou pentru a câştiga afecţiunea ei. Lăsa flori la uşa căminului ei din căminul studenţesc, apărea în miez de noapte la fereastră să îi ureze noapte bună. Camera era la parter.
Petreceri zgomotoase, plimbări şi sărutări primul an de studii a trecut în zbor. Îndrăgostiţii erau mereu împreună.
Dar a venit momentul în care Victor a neglijat şcoala. Încă de la început nua dorit să se afunde în studiile grele, iar iubirea îl abuzează. A fost exmatriat. Acest lucru nu la mâhnit pe Victor.
Mă angajez la o fabrică, reiau studiile la facultatea de parte. Şi atunci voi putea să mă căsătoresc cu tine, iubita mea ia explicat Violetei.
S-a angajat la o fabrică de maşini şi a informat părinţii că vrea să se căsătorească. Părinţii Violetei ştiau puţin din el; ea îi vizita uneori la ei.
Victor era pregătit să accepte că părinţii nu vor primi vestea cu bucurie. Tatăl lui visase ca fiul să se căsătorească cu fiica unui prieten. Dar nici Victor, nici fiica acelui prieten, pe nume Doina, nu doreau să se conformeze așteptărilor lor.
Victor credea că va convinge părinţii, le va vorbi despre dragostea lui pentru Violeta şi le va arăta că nu poate trăi fără ea.
Însă aşteptările lui nu sau împlinit. Nu a fost înţeles. Reacţia familiei a fost dură.
Tu ai părăsit institutul din pricina acelei iubiri! Noi team trimis să înveţi, nu să te căsătoreşti! Nu nemai lipsea o fată de la sat în familie se tot înfuria tatăl.
Focul tinerelui a fost stins prin despărţire. La cererea tatălui, Victor a plecat la serviciu militar.
Violeta sa simţit singură fără iubitul. Singurul lucru care îi dădea putere şi îi aducea bucurie erau scrisorile pe care Victor letrimitea scrisori tandre şi pasionate.
Dar, deodată, corespondenţa lor sa întrerupt brusc. Un lună, două, şase luni nicio linie. Violeta nu ştia ce să facă.
Se întâmplă, sentimentele se răcesc în absenţă. Aşa că nu a fost dragoste, ci doar o pasăre în zbor o consolă colegul de facultate Andrei.
Andrei era prietenul lor comun. Violeta nu ştia că Andrei iscrisese lui Victor că o iubeşte și că acum se întâlneau. La rugat pe Victor să nu o mai scrie, căci plănuiau să se căsătorească.
Aşa că Violeta sa împăcat, a înapoiat forţa în studii şi a început să se înconjoare de prieteni. Andrei era mereu lângă ea. Încă de mult se îndrăgostise de Violeta, iar despărţirea de Victor îi oferea şansa să fie lângă ea.
Îngrijirea şi dragostea pe care Andrei leo oferea îi erau sincere.
Să fie Andrei fericit, gândi Violeta, acceptând propunerea.
Violeta voia să arunce scrisorile lui Victor, dar mâna nu sa ridicat. Le puse în cutie şi le ascunse departe.
Violeta îşi începu o viaţă nouă.
Iar părinţii lui Victor grăbeau să anunţe că Violeta sa căsătorit cu Andrei.
Timpul a zburat.
Un deceniu trecu. Violeta şi Victor trăiau în acelaşi oraş, dar în vieţi paralele, fără să se intersecteze.
Violeta auzea zvonuri că Victor sa căsătorit. Nu cu Doina, ci cu altă femeie. Au avut un băiat.
Viaţa Violetei, calmă şi liniştită, nu-i aducea fericirea. Alături de Andrei au avut două fete. Grija pentru copii şi munca deveniseră sensul existenţei ei, nu mai rămăsese loc pentru frământări sufleteşti.
Fiecare tragea de propria lui crină fără bucurie şi uitaseră că viaţa poate fi luminoasă şi fericită.
Au trecut 35 de ani.
Familia Violetei sa destrămat. Ori cum a încercat, relaţiile fără dragoste nu au rezistat. Soţul simțea că nu a reuşit să o iubească. El a început o aventură cu o altă femeie. Fetele au ajuns adulte şi şi-au format propriile familii. Nimic nu le mai unea.
După divorţ, soțul ia mărturisit lui Violeta cum a organizat despărţirea ei de Victor.
Şi Victor a rămas singur, familia lui sa destrămat.
Violeta a citit ultima scrisoare. A plâns şi a zâmbit în acelaşi timp. Apoi a realizat că îi era imposibil să nu ştie unde este Victor acum, cum isa scurs viaţa. Voia să-l vadă şi să-i vorbească.
A scris imediat o scrisoare la adresa veche a lui Victor, întrebând dacă cineva îl mai găseşte acolo sau dacă rudele lui ar putea să-i dea mesajul. Violeta era hotărâtă. A pus scrisoarea în cutia poștală din faţa casei ei, fără să stea pe gânduri.
A doua zi sa certat cu sine: De ce am fost așa de nebună?
Victor, întorcânduse acasă, a deschis cutia poștală. O scrisoare? Ce raritate în zilele noastre! A văzut numele pe plic şi na crezut ochilor. A citit scrisoarea şi timpul ia sărit înapoi.
La ora stabilită a intrat în cafenea. Inima îi batea nebuneşte. Sala era goală, doar la o masă stătea o femeie.
Violeta a spus Victor aproape șoptit.
Da a întors ea privirea spre el.
Îl recunoștea din toată viața. Era ea, aceeaşi Violeta. Au vorbit, au plâns și au râs.
Din cafenea au ieșit mână în mână, hotărâţi să nu se mai despartă.
P.S. De la întâlnirea lor au trecut aproape cinci ani. Victor și Violeta trăiesc cot la cot, considerând fiecare zi un adevărat motiv de fericire. Adevărata iubire nu dispare fără urmă; acum știu cu certitudine că nu se va stinge niciodată.
